Vlad Tanase - Enduroman

În baza experienţei acumulate, Vlad Tănase a realizat o colecţie mică de ponturi şi sfaturi privind logistica şi strategia presupuse de un ultratriatlon cum este ENDUROMAN.

Plus răspunsuri la întrebarea: ce a funcţionat şi ce nu?

Scriam despre pregătirea mea pentru Enduroman, un ultratriatlon pe distanţa de double Iron Man continuu, adică 7,68 km de înot în apă rece, circa 13 grade Celsius, urmaţi de 371,2 km de pedalare pe şosea cu diferenţă de nivel cumulată de 4.000 m, şi apoi 83,2 km de alergare off-road, şi aceştia cu diferenţă de nivel, necunoscută însă.

Am reuşit să închei cursa în 36 de ore, 26 de minute şi 45 de secunde (înot în 2 ore, 45 de minute şi 13 secunde; bicicletă în 18 ore, 28 de minute şi 18 secunde; alergarea în 14 ore, 18 minute şi 10 secunde), pe locul 7 din 12 finisheri şi 19 participanţi în total.

Ţi-am înşirat cifrele de mai sus cu unicul scop de a te ajuta să-ţi faci o părere despre ce presupune un astfel de concurs astfel încât, pe măsură ce vei citi şi restul acestui articol, să nu mă cataloghezi pe nedrept un „control freak”. Să începem.

Câteva aspecte logistice

Ca noţiune generală, cred că este evident pentru toată lumea că pe măsură ce un concurs se întinde pe o distanţă mai mare, distanţă care automat conduce şi la creşterea timpului petrecut în efort, bagajul pe care-l iei cu tine acolo creşte şi el exponenţial. Din acest motiv, dacă eşti sportiv amator ca şi mine, devine tot mai probabil ca în apropierea concursului să începi să disperi şi să o dai din colţ în colţ într-o frenezie nebună de a achiziţiona toate elementele necesare pentru a te asigura astfel că nu-ţi lipseşte nimic la concurs.

Spun asta pentru că presupun că viaţa ta nu gravitează exclusiv în jurul sportului şi că ai şi alte lucruri de făcut decât să te gândeşti zilnic la antrenamente, geluri sau biciclete. Ca să evoc cât mai bine o situaţie similară cu cea de mai sus, prin care pun pariu că ai trecut, hai să ne întoarcem puţin în timp.

Adu-ţi aminte când plecai pe fugă la mare. Prietenii sunt în fața scării, te aşteaptă. Toată lumea e gata, numai tu nu. Telefonul îţi sună în disperare, iar tu cauţi de zor acel tricou. Te plimbi agitat prin casă vorbind singur: „Prosop mi-am luat, șorțul de baie l-am luat…”. Te urci în maşină şi pe A2 realizezi că ai uitat ochelarii de soare sau periuţa de dinţi. În mod normal, o benzinărie de pe drum rezolvă ambele probleme.

Acum, gândeşte-te că, în loc de ochelarii de soare, realizezi în avionul care te duce către cursa vieţii tale că ţi-ai uitat acasă ochelarii de înot sau şosetele de alergare. Crezi că un magazin oarecare mai rezolvă problema (presupunând că ai timp să cauţi magazine şi prin magazine)? Înclin să cred că nu.

Aşadar, cum faci să eviţi toate astea? Cu Excel-ul, această minunată invenţie de la Dumnezeu. Pregăteşte-ţi din timp un checklist. Fă-o de pe telefon, ca să îl ai tot timpul la îndemână. Nu trebuie ca checklist-ul să fie complet din prima, trebuie doar să te apuci de el. Apoi, indiferent unde te afli, când îţi mai trece prin cap că ţi-ar trebui ceva, scoate telefonul în acel moment şi completează lista. Împarte-o pe probe, ca să-ţi fie mai uşor. Apoi, adaugă şi alte elemente, ce ţin de nutriţie sau de medicaţie.

Începe să completezi lista închipuindu-ţi ce vei purta, de jos în sus sau invers. Spre exemplu, la proba de alergare începe prin a completa cu încălţările, apoi şosetele, pantalonii, lenjeria, centura de hidratare şi cea de număr şi tot aşa până sus, la ochelarii de soare, buff-ul sau orice altceva.

Astfel minimizezi şansele ca scenariul de mai sus să apară, iar tu vei avea un confort psihic în cursă şi te vei putea concentra pe ce ai de făcut. După ce ai terminat lista, începe să faci achiziţiile şi apoi fă-ţi bagajul din timp şi în linişte. Nu ai nevoie de stres suplimentar înainte de un astfel de concurs ale cărui probe în sine nu te lasă să dormi prea bine noaptea.

Încearcă pe cât posibil să-ţi imaginezi scenariile negative şi planifică în concordanţă. Ce faci în caz de pană? Ce scule trebuie să ai la tine? Sau ce faci dacă ţi se rup ochelarii de înot? Sau ce faci dacă începe ploaia la proba de alergare? Odată create scenariile, imaginează-ţi cum le vei rezolva. Astfel, vei şti să-ţi pui în bagaj două perechi de ochelari, nu una. Îţi vei pune camere de schimb şi leviere şi sigur nu vei uita de impermeabilă.

Toate aceste elemente sunt indispensabile şi trebuie luate în considerare pentru pregătirea cursei. Asta, dacă nu vrei ca o banală pană să te scoată din concurs pentru câteva ore sau dacă nu vrei ca o ploaie să te transforme dintr-un tough mother fucker într-un pussy cu DNF (did not finish) pe frunte.

Nu mă înţelege greşit, nu am nicio problemă cu DNF-urile, deşi nu ştiu cum este să nu termini o cursă. Dar consider că trebuie să te pregăteşti pentru orice scenariu, atât cât poţi. Aşadar, gândeşte-te cum poate să fie vremea şi planifică, nu te lăsa surprins.

Nu uita să-ţi iei la tine un kit medical care să conţină remediile pentru orice poate apărea pe parcurs. Asta nu înseamnă neapărat să ai la tine ser antiviperin şi depărtător de coaste, dar un minimum de plasturi, feşe elastice, creme antifrecare, ace de seringă (pentru spart băşici, nu pentru altceva…) şi pastile te vor ajuta mai mult decât crezi. Ce faci dacă te doare capul? Ce faci dacă-ţi scrânteşti glezna? Ce faci dacă ai arsuri gastrice sau probleme cu treaba aia… mare? Tador, Ketonal, Nurofen, Omez, Imodium… Nu-s fanul pastilelor de niciun fel, dar consider că un concurs excepţional are nevoie de măsuri excepţionale.

Câteva aspecte legate de strategie

Am spus-o şi-o s-o mai spun: ai nevoie de cel puţin un plan, atât înainte de înscrierea la concurs, cât şi în perioada de pregătire, dar şi în cursă. Trebuie să faci nişte calcule simple încă din faza în care îţi alegi concursul. Nu poţi să te înscrii, spre exemplu, la un ultratriatlon cu timpi-limită agresivi, dacă de-abia ai învăţat să înoţi, iar concursul este peste două luni. Sau, mă rog, te poţi înscrie, dar nu ştii cum o să iasă.

Acum, că ai înţeles ideea, găseşte concursul, vezi unde stai ca nivel de pregătire acum, până să începi pregătirea dedicată acelui concurs, vezi caracteristicile concursului şi, nu în ultimul rând, calculează să vezi dacă îţi ajunge timpul pentru pregătire. Dacă rezultatele sunt satisfăcătoare, go for it! Dacă nu, mai aşteaptă puţin. Concursul ăla nu pleacă nicăieri.

La fel şi în cursă: trebuie să faci nişte calcule ca să ştii spre ce ţinteşti. Într-un ultratriatlon este însă foarte dificil, în opinia mea, să ai un plan. Concursul este atât de lung, iar condiţiile atât de variabile încât este aproape imposibil ca totul să-ţi iasă ca la carte. Şi chiar dacă-ţi iese, tot va trebui să îţi reanalizezi planul: dacă mergi mai bine decât planificaseși, ce faci? Încetineşti? Nu cred.

Mai degrabă cred că îţi vei revizui din mers planul. Aşadar, concret, eu îţi propun să îţi faci trei planuri. De ce trei şi nu două sau cinci? Pentru că noi, ca oameni, suntem diferiţi, iar cele trei planuri cred eu că acoperă cam toate variantele posibile. Aşadar, planul 2 (şi o să vezi imediat de ce încep cu acesta) trebuie să fie cel mai realist; orice tendinţe de sub sau supraestimare ai, ţine-le în frâu şi fă calculele cât mai realist cu putinţă. De la planul 2, mergi în jos şi stabileşte planul 1. Planul 1 este pentru cei ca mine, cu tendinţe de subestimare. Concret, gândeşte-te că pot apărea multe lucruri neprevăzute în timpul cursei. Nu poţi controla decât ce poţi controla. Restul e hazard.

Aşadar, planul 1 trebuie cumva să fie cel de avarie, cel pe care, dacă nu-l îndeplineşti, ai şanse mari să nu ajungi la finiș sau să nu te încadrezi în timpii-limită. Apoi, planul 3. Acesta este pentru cei cu tendinţe de supraestimare şi trebuie gândit de o aşa manieră încât dacă îţi iese, înseamnă că eşti tare! Cu planurile astea în cap şi scrise undeva unde să le ai tot timpul la îndemână (eu le scriu pe hârtie şi apoi le plastifiez – rezultă, aşadar, mici petice de hârtie, cu fiecare plan) pleci la „război”. Spre exemplu, eu am avut planurile la proba de alergare pe câte o fâşie de hârtie plastifiată.

Pe hârtie erau desenate două coloane: o coloană cu numărul de ore (1, 2, 3 şi tot aşa, până la timpul-limită al probei) şi o coloană în care calculasem numărul de ture pe care ar fi trebuit să le fac în prima oră, apoi în a doua (turele cumulate pe cele două ore) şi tot aşa. În plus, ştiam că pentru a-mi ieşi planul X, trebuia să parcurg o tură în Y timp şi mă uitam din când în când la ceas. Elementul cheie de control trebuie să fie timpul sau ora zilei, nu neapărat GPS-ul, pentru că nu ştii dacă te ţine bateria la ceas atâta timp. Aşadar, toate calculele trebuie făcute în jurul acestui element cheie de control – câte ture faci într-o oră sau între 12:00 şi 13:00 etc. Dar asta este doar o modalitate de a-ţi creiona planurile. Mai sunt multe altele, iar dacă vrei, te pot ajuta.

Odată planurile făcute, trebuie să te asiguri că ai şi un plan nutriţional pus la punct cum se cuvine. Acest plan trebuie să aibă la bază doar produse pe care le-ai testat în antrenamente şi pe care ştii cum şi când să le iei, astfel încât să funcţioneze perfect pentru tine. În plus, acest plan trebuie să conţină acele produse pe care tu le adori, la gândul cărora începi să salivezi, dar care îţi fac bine şi pe care, iarăşi, le-ai testat în condiţii de efort susţinut. Concret, planul nutriţional trebuie să aibă la bază atât hrană lichidă (geluri, băuturi energizante, proteice sau izotonice), cât şi hrană solidă. Nu vrei să încerci să concurezi 30 de ore fără oprire doar cu geluri, la fel cum nu cred că vrei să faci asta doar pe bază de omletă. Echilibrul este cheia.

După ce ai determinat produsele şi te-ai gândit când ar trebui să le iei, ei bine, acum planul nutriţional trebuie să meargă mână-n-mână cu planurile tale de cursă de care ţi-am zis mai sus. De ce? Concursurile de genul acesta se desfăşoară cel mai adesea în bucle mai mari sau mai mici, aşadar, ar fi bine ca ora la care trebuie să mănânci solid să „se pupe” cât mai bine cu momentul când ajungi la checkpoint. Spun asta pentru că îmi imaginez că nu îţi cari cu tine în rucsac toată mâncarea…

Ştiu… toate cele de mai sus poate ţi se par extrem de complexe, dar crede-mă că nu sunt. Odată ce începi să creezi un astfel de plan, ai să vezi că devine un joc foarte drăguţ. În opinia mea, este imperativ să ai totul pus la punct, iar planificarea unui astfel de eveniment este crucială pentru reuşita ta. Gândeşte-te că indiferent de rezultat, indiferent dacă termini sau nu, cred că vrei să ştii că tu ai făcut tot ce a stat în puterile tale să reuşeşti. Dacă ai reuşit, felicitări şi trage învăţăminte. Dacă nu, doar trage învăţămintele.

Enduroman – ce a funcţionat şi ce nu

Revenind la „ale mele”, ca să zic aşa, m-am tot gândit ce a funcţionat şi ce nu pentru mine la Enduroman. Am fost departe de a face o cursă perfectă (dacă vreun moment te gândeşti că „perfect” ar fi însemnat să câştig şi să şi dobor recordul cursei), dar te asigur că am lăsat totul acolo.

La înot, echipamentul Orca a funcţionat excepţional. Am purtat un costum Orca 3.8, iar pe sub el, o vestă termică de neopren Orca Heat seeker. În plus, am purtat şosete, mănuşi şi o cască de neopren, toate, de la Orca, şi, nu în ultimul rând, cei mai buni ochelari de înot pe care i-am avut vreodată: Orca Killa 180. Pare doar o înşiruire de obiecte, dar crede-mă că acest kit Orca m-a ajutat efectiv să termin proba de înot fără să intru în hipotermie.

Gândeşte-te că eu am avut antrenamente de înot exclusiv în bazin şi acolo am înotat în apă foarte rece fără să am vreo problemă. Şi mai gândeşte-te că am avut concurenţi care după două ture de lac au plecat acasă îngheţaţi. Chiar nu a fost de glumit, iar echipamentul Orca furnizat de Sports Shuttle a făcut diferenţa în mod cert.

La proba de bicicletă, cred că însăşi bicicleta trebuia să fie alta. Diferenţa de nivel, greutatea în sine a bicicletei mele de triatlon şi geometria acesteia (asta, ca să numesc doar câteva elemente) mi-au făcut cu siguranţă viaţa mai grea. O bicicletă de şosea cu un raport mai bun, adecvat căţărărilor, mi-ar fi adus un plus.

Ştiam asta, dar pur şi simplu nu am fost dispus să investesc într-o nouă bicicletă doar pentru un concurs sau două. A fost, aşadar, un minus asumat. În rest, totul a funcţionat perfect la proba de bicicletă, chiar dacă pe parcurs au mai apărut ceva probleme (farul nu stătea pe poziţie).

La alergare, încălţările Hoka Mafate Speed 2 s-au comportat fără greşeală. Aderența foarte bună şi amortizarea incomparabilă m-au ajutat să reuşesc cu minimum de avarii articulare (oarecum inerente pe un traseu dificil, precum cel de la Enduroman).

La fel, echipamentul de compresie de la CEP (pantaloni, lenjerie, şosete, gambiere) m-a ajutat creându-mi confortul de care aveam nevoie în cursă. Dacă ar fi totuşi să încerc ceva diferit, asta ar fi înlocuirea colanţilor de compresie cu pantaloni scurţi normali (largi) şi un boxer de compresie pe dedesubt. Aceste produse mi-au fost furnizate de Quantum Sport.

Pe partea de nutriţie, n-aş putea spune că planul a funcţionat la fel de bine. Spun asta pentru că, în ceea ce mă priveşte, niciodată un plan de nutriţie nu funcţionează cum trebuie. Motivul este simplu: am mai multe pofte decât o gravidă şi, deci, mi-este imposibil să mi le satisfacă cineva pe toate. Dar dacă ar fi să trec peste faptul că aş fi mâncat în cursă pulpe de pui prăjite şi salată verde cu oţet, cred că restul a fost în grafic.

Planul nutrițional și de hidratare a avut la bază atât geluri, cât și suplimente și mâncare solidă. Am folosit geluri SiS GO Energy + Electrolyte pentru a acoperi necesarul de carbohidrați cu absorbție rapidă și de electroliți cu un singur produs. Atunci când simțeam că adorm din picioare, am folosit geluri SiS GO Energy + Caffeine și pot să-ți garantez că și dacă ești mare băutor de cafea, efectul este aproape instantaneu.

Ca mâncare solidă, am făcut uz de batoanele cu aromă de ciocolată SiS GO Energy Bar. Mesele principale au constat în pastramă, pâine integrală, avocado cu sare și lămâie, Nutella și cașcaval. Totodată, nuciferele și fructele deshidratate Native Box mi-au completat în mod echilibrat necesarul de minerale și nu numai, pe parcursul întregului concurs. Acestea din urmă erau singurele alimente solide pe care le puteam mânca în plin efort fără a sacrifica timp cu oprirea sau cu încetinirea pentru a mesteca. Pur și simplu, ingurgitam caju, migdale și merișor precum un pește.

Planul de hidratare a avut la bază apă, fără adaos de alte suplimente. Cu toate acestea, la intervale regulate de timp și în special la proba de bicicletă am utilizat pudra SiS REGO Rapid Recovery, al cărei rol era (evident) să mă recupereze din mers.

Ar mai fi multe de spus. Astfel de concursuri sunt aventuri în toată puterea cuvântului, aşadar, ca orice aventură, ele trebuie planificate în detaliu. Doar aşa îţi poţi creşte şansele de a reuşi şi doar aşa vei putea spune la sfârşit că ai avut parte de o experienţă pe cinste.

Vlad Tănase a fost susţinut la Enduroman şi The Brutal de oameni care, ca şi el, cred că resursele umane sunt nebănuite. Sunt oamenii din spatele Țuca Zbârcea și Asociații Tax, Leoni, Garden Pub, Clinica Eliade, Sports Shuttle, Quantum Sport şi Native Box.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 × 1 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.