Atletismul este un sport. Și nu doar atât. În orice alt sport, fie trebuie să alergi în timp ce-l practici, fie alergarea face parte din programul de pregătire.
Ținând cont de asta, cred că putem să-i împărțim, fără a greși prea mult, pe cei care aleargă în atleți, când vorbim despre profesioniștii din sport, și alergători, când ne referim la cei care fac asta ca hobby.
La nivel profesionist, banii joacă un rol extrem de important, iar Usain Bolt este cel mai bun exemplu în acest sens. A reușit, cu o carieră impecabilă, să câștige bani din sport, să câștige bani de la sponsori și să atragă fani în tribune la toate competițiile în care aleargă. Cel mai bun exemplu sunt Mondialele de la Londra, care au fost sold-out în trei zile, cu tribune arhipline în fiecare zi, indiferent de disciplină.
Plecând de la asta, e foarte clar că și în atletism marketingul în sport e foarte important, iar sponsorii nu aleg doar dintre cei care urcă pe podium la europene, la Mondiale sau la Jocurile Olimpice. Un sponsor alege un competitor care, consideră el, îi reprezintă cel mai bine interesele. Fie că este un atlet profesionist, fie că este un alergător amator.
S-au iscat numeroase discuții legate de ce înseamnă, de fapt, performanța și dacă participarea la o cursă de amatori poate fi considerată o performanță. Pentru mine, performanța este, în primul rând, cea care mă inspiră să merg mai departe, să încerc să-mi depășesc limitele, să mă dau jos de pe canapea.
În România, competițiile de amatori au mai mulți sponsori decât Naționalele de atletism, pentru că cei care participă acolo sunt în „target” pentru corporații și nu numai. Și, atunci, sponsorii decid mai degrabă să aloce bugete la curse de amatori, decât la cele dedicate atleților.
Ultimele nu generează suficientă vizibilitate pentru branduri și atunci alegerea acestora, dictată de KPI, este normală. Ar fi extraordinar dacă atleții de la noi ar reuși să inspire alergătorii, să-i transforme în suporteri înfocați care să-și dorească să plătească un bilet și să fie prezenți în tribune la Campionatele Naționale.
Și când eram eu mic, majoritatea celor de vârsta mea își dorea să fie Hagi, dar erau și unii inspirați de performanțele Gabrielei Szabo sau de cele ale Constantinei Diță. Pe vremea aceea, nu mă număram printre ei, pentru că eu visam la Niki Lauda, Ayrton Senna și Alain Prost.
Acum, eu consider că dacă ieși la 5 dimineața la o alergare este o performanță. Și mă inspiri să fac la fel. Indiferent în ce tabără te afli în această discuție, lasă-te inspirat de ce te motivează și respectă ceea ce-i motivează pe alții.
Până la urmă, cel mai important este să creăm o comunitate, să creștem vizibilitatea acestui sport, pentru ca, în final, atât atleții, cât și alergătorii să poată să-și găsească sponsori, să-și îmbunătățească performanțele și să devină un exemplu pentru cei care acum mai stau pe canapea.
Performanțele voastre ne inspiră și pe noi să scriem pe RUNNING MAG. Și dacă ai ajuns să citești asta, înseamnă că am reușit să te inspirăm, într-un fel, și pe tine și îți mulțumim că ești alături de noi.
Și, împreună, o să-i motivăm și pe alții să se dea jos de pe canapea!
Tu cum vezi lucrurile?
Vrei să nu ratezi nici un număr RUNNING MAG / FITNESS MAG în 2020? Abonează-te!
Abonează-te la RUNNING MAG / FITNESS MAG Print Edition
