Sindromul dureros femuro-patelar

Din păcate, statisticile nu arată prea bine în cazul alergătorilor: atât alergătorii profesioniști, cât și cei amatori sunt predispuși la accidentări ale genunchilor.

Text: Mihaela Predica (fiziokinetoterapeut – IVA KINETIC)

Din fericire, kinetoterapia are soluțiile pentru repararea și revenirea atleților pe pista de alergare. Aproximativ 82% dintre alergători suferă la un moment dat leziuni provocate de alergat, cele mai întâlnite afecţiuni fiind: sindromul dureros femuro-patelar, fractura de stres, fasceita plantară, periostita tibială și tendinita ahiliană.

În cazul sindromului dureros femuro-patelar, simptomatologia este reprezentată de fenomene algice (dureri) şi uneori tumefacţie, care apar de obicei în timpul alergării şi sunt localizate în regiunea anterioară a genunchiului, în josul rotulei sau/și în spatele acesteia.

Durerea apare cu precădere atunci când persoana aleargă pe o pantă descendentă, însă ulterior apare la orice tip de alergare şi în final la alte tipuri de mişcări ale membrului inferior afectat, cum ar fi urcatul şi coborâtul scărilor, în timpul săriturilor sau după menţinerea unor perioade lungi a poziţiei şezut.

Sindromul dureros femuro-patelar se poate diagnostica prin efectuarea unei anamneze şi a unui examen clinic detaliat, completat de un examen imagistic de tipul radiografiei, computerului tomograf sau rezonanței magnetice nucleare, pentru a putea depista leziunile structurilor anatomice articulare sau a ţesuturilor periarticulare.

Sindromul dureros femuro-patelar

Cauzele sindromului dureros femuro-patelar includ:

  • un traumatism direct al genunchiului: la sport, în accidente auto etc.;
  • suprasolicitarea articulaţiei genunchiului la sportivi;
  • alinierea defectuoasă a axului genunchiului, de cauză osoasă sau musculară;
  • hiperlaxitatea ligamentelor genunchiului;
  • osteoartroza genunchiului (gonartroza);
  • înaintarea în vârstă, cu degenerarea fiziologică a cartilajului.

Modificările biomecanice care pot devia axul normal al genunchiului şi pot determina fricţiune între rotulă şi femur sunt:

  • patella alta (cu poziţionare înaltă) sau patella baja (cu poziţionare joasă);
  • variaţiile anatomice ale axului articulaţiei genunchiului;
  • variaţiile anatomice ale şanţului femural;
  • slăbirea unei porţiuni din muşchiul cvadriceps;
  • dezechilibru în acţiunea muşchilor agonişti și antagonişti ai genunchiului;
  • slăbirea muşchilor stabilizatori ai şoldului.

Sindromul dureros femuro-patelar

Tratamentul

Există o serie de măsuri conservatoare care pot fi luate pe termen scurt, pentru a reduce durerea şi inflamaţia:

  • repausul articular. În perioada acută, intens dureroasă, repausul, pe cât posibil, al articulaţiei genunchiului este indicat pentru a reduce inflamaţia. Acest lucru înseamnă oprirea activităţilor sportive şi limitarea activităţilor zilnice;
  • fixarea rotulei. Folosirea ortezelor dinamice cu susţinere medio-laterală. Alternativ, se poate utiliza aplicaţia kinesiotapping-ului, gest care este realizat de kinetoterapeut sau medic;
  • medicaţia antiinflamatoare precum ibuprofen, ketoprofen, diclofenac sau etoricoxid;
  • împachetarea articulaţiei cu gheaţă, câte 15 minute o dată pe oră (niciodată direct pe piele) – poate îmbunătăţi simptomatologia.

Programul de reabilitare a genunchiului este specific fiecărui pacient, ţinând cont de cauzele ce au dus la apariţia sindromului dureros femuro-patelar. Acesta poate include: exerciţii fizice pentru întărirea musculaturii (se realizează în funcţie de grupa musculară care contribuie la dezechilibrul în mişcarea patelei), exerciţii de stretching (atunci când există o tensiune crescută la nivelul unuia dintre tendoanele ce se inserează pe rotulă, un program specific de stretching poate corecta acest dezechilibru) și masajul (tehnicile de masaj profund au rol de contracturant).

Sindromul dureros femuro-patelar

Revenirea la activităţile sportive se realizează gradat şi doar după ce au fost corectate defectele biomecanice şi de forţă musculară, iar durerea este absentă. Se recomandă reînceperea activităţii prin sporturi care solicită genunchii mai puțin, cum ar fi înotul sau utilizarea bicicletei staţionare. Intervenţia chirurgicală este indicată doar pacienţilor la care un defect anatomic al structurilor osoase sau alinierea patologică a rotulei menţine distrucția cartilajului. După intervenţia chirurgicală, se instaurează programe specializate de fiziokinetoterapie, pentru a recupera mobilitatea şi a reeduca articulaţia genunchiului.

Sindromul dureros femuro-patelar

Profilaxie

Anumite măsuri pot ajuta la prevenirea durerii, şi anume:

  • menţinerea tonusului muscular al cvadricepsului – poate ajuta la menţinerea echilibrului genunchiului în timpul diferitelor activităţi;
  • stretchingul – creşterea flexibilităţii musculare prin exerciţii uşoare de stretching, în special pe musculatura ischiogambieră;
  • evitarea creşterii bruște a intensităţii activităţii;
  • pierderea kilogramelor în exces – scăderea în greutate reprezintă un plus în scăderea stresului la nivelul genunchiului;
  • încălţăminte adecvată – asiguraţi-vă că pantofii sunt confortabili şi că oferă absorbţie bună a şocului la mers. Dacă aveţi platfus, trebuie să purtaţi în pantof talonete speciale.

Nu în ultimul rând, trebuie ținut cont de faptul că activitățile sportive nu trebuie să se desfășoare cu dureri și că la primul semn de disconfort trebuie efectuată o investigație. Repararea în stare incipientă a unei afecțiuni se realizează atât cu un efort mai mic, cât și într-un interval mai scurt decât în cazul unui traumatism avansat. Aveți grijă de voi și spor la alergat!

Citește și: Studiu ASICS: Mentalul influențează performanța în alergare

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

fifteen − five =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.