Dan Hutanu

Lumea alergătorilor este plină de oameni și povești frumoase. Povești care te pot inspira și pe tine să te dai jos de pe canapea mai des.

De acum încolo poți citi pe runningmag.ro, dar și în revista RUNNING MAG, povești cu oameni care au făcut din alergare un stil de viață. Aflăm de la ei cum au început, ce îi motivează, de ce și mai ales pentru ce aleargă, dar și sfaturi pentru ca cei care acum încep să alerge să depășească mai ușor momentele dificile.

Pentru că știm cu toții cu sunt, dar și că este incredibil de frumos după ce le-ai depășit.

Așadar, deschidem “serialul” ȘI EU ALERG cu Dan Huțanu, un tip pasionat de publicitate online,  și care acum “aleargă” pe ultima sută de metri pentru organizarea ICEEfest. Chiar și așa, tot și-a făcut timp să vorbescă despre alergare.

Cine este Dan Huțanu?
Sunt un tip foarte pasionat de publicitatea online și cel puțin la fel de pasionat de snowboard, alergat, înot și un stil de viață cât mai sănătos. În mai toate zilele de vineri ajung dimineața cu bagajul la birou, iar unii colegi îmi spun că așa își dau seama că a venit deja ziua de vineri pentru că mă văd cu bagajul de munte: iarna, placa de snowboard, casca, buți, ghiozdan special de protecție, iar in restul anului, echipamentul de alergare montană. Când nu alerg mai fac câte o drumeție, așa că în weekend-uri nu prea stau pe acasă. Acum doar Iceefest-ul mă poate ține în București în weekend-uri.

Dan Hutanu

Cu ce te ocupi?
Pentru ICEEfest, mă ocup de zona de Agency Partner, mai exact țin legătura /servisez o serie de agenții mari de publicitate din piață și încercăm să identificăm modalități de activare și promovare pentru clienții acestora la cel mai mare festival din industria publicității online: ICEEfest, care anul acesta va avea în premieră și o scenă specială de health în care vom prezenta felul în care digitalul poate schimba radical în bine sănătatea.

Este un eveniment important și interesant zicem noi, în cadrul unui proiect mult mai amplu, internațional, care este festivalul ICEEfest.

Cum și ce te-a determinat să începi să alergi?
Am început să alerg pentru că îmi doream să fiu într-o condiție fizică cât mai bună pentru sezonul de snowboard. Mi-am zis că daca vreau să mă bucur de tot sezonul de snowboard, de la început până la sfârșit, fără să am febră musculară și să gâfâi după fiecare coborâre.

Având în vedere că la noi este destul de scurt sezonul și îmi doream să mă dau din ce în ce mai mult cu placa, respectiv 20-25 de zile pe sezon (depinde de mama natura) și mai ales toată ziua, fără pauze, adică în jur de 35-40 km pe zi, trebuie să fiu într-o condiție fizică foarte, foarte bună. Zis și făcut.

Mi-am spus că trebuie să mă apuc serios de treabă. Asta se întâmpla prin 2009.

Cum ai introdus alergarea în programul tău de zi cu zi?
Am început să alerg săptămânal. A început să-mi placă cum mă simțeam după fiecare alergare. Aveam impresia că după fiecare alergare corpul meu îmi mulțumea că l-am rasfățat cu o alergare.

Da, ați citit bine, parcă îmi era recunoscător că am făcut un pic de mișcare, că am făcut ceva și pentru el. Mergeam dis de dimineață înainte de birou și constatam în fiecare zi în care alergam că aveam un tonus mult mai bun în ziua respectivă și mult mai multă energie și începeam să mă bucur de lucrurile simple și frumoase în viață.

Îți mai aduci aminte de primii tăi kilometri? Cum a fost?
Primele tentative au fost foarte grele. Îmi aduc aminte că mi-am propus să fac o tură de lac în parcul Herăstrau, vorbim de aproximativ 5,9 km.

Pe vremea aceea nu știam exact cât are lacul și nici nu știam tehnica cu 1-2 minute de alergat ușor și apoi încă 2-3 minute de mers, dar îmi amintesc că nu am renunțat, deși mi se părea imposibil să alerg o tură de parc. Mă gândeam la snowboard și nu puteam să renunț. Pasiunea pentru snowboard nu mă lăsa, nu îmi dădea pace.

Îmi doream să fiu în formă pentru la iarnă. Abia din a treia încercare am reușit să fac o tură de Herăstrau. Chiar dacă jumate din traseu am mers era totuși o performanță majoră pentru mine și eram foarte mândru de mine. Apoi, am început să merg din ce în ce mai putin, până când am reușit să fac o tură completă de lac făra oprire.

Eram deja cineva, ce să mai, capătasem și mai multă încredere în mine și deja nu îmi mai era frică să visez la primii mei 10 km, apoi 21 km și, de ce nu, chiar un maraton peste câțiva ani.

Ce te motivează să alergi?
Între timp mi-am făcut foarte mulți prieteni. Am început să alerg cu cei de la Nike România care se atrenau pentru primul semimaraton din viața lor în fiecare sâmbătă dimineața în parcul Herăstrău.

Dan Hutanu

Acum făceam parte și dintr-o “sectă” frumoasă, ,,We Run Bucharest’’. După primele 6 alergări consecutive cu această gașcă primeam și tricourile oficiale. Am început să împânzim parcurile, ne antrenam în grup și toți aveam aceste tricouri…

Apoi am avut șansa să-l ajut pe Paul Dicu să strângă bani pentru Inima Copiilor. Pe scurt, Paul Dicu alerga în Marathon de Sables (250 de km în 7 zile în deșert), iar noi cei de aici, pământenii, de oriunde de pe glob, și mă refer la oricine care putea să alerge, trebuia să alergăm alături el.

Campania s-a numit “În pas cu Paul”, iar un sponsor din zona de asigurări, oferea fundației Inima Copiilor suma de 20.000 eur net dacă noi alergam, în aceeași săptămână în care Paul alearga în Marathon de Sables, 10.000 de km. Adică 2 Euro net pentru fiecare kilometru era plătit de această companie.

Am început să ne organizăm și să invităm cât mai mulți prieteni, chiar și pe cei de peste hotare. Mi se face pielea de găină numai când mă gândesc la ce făcea Paul Dicu, iar pentru noi, alergătorii pământeni, de rând, amatori, era o satisfacție și mai mare.

Ne onora, deja alergarea avea cu totul alte implicații și dimensiuni pentru că deși eram amatori, unii dintre noi începătorii puteam să dăm o mână de ajutor și să facem ceva fabulos, să ajutăm să se strângă suma de 20.000 Euro net.

Anul trecut, în luna iunie, un prieten foarte bun, Liviu Becheanu, îl consider ,,my brother from another mother’’ a tras de mine, ba chiar m-a bătut la cap să încerc și o alergare montană.

Dan Hutanu

Zis și făcut. Mi-am spus să îi acord o șansă numai să scap de gura lui, iar acum îi mulțumesc în fiecare zi sau după fiecare alergare/competiție montană că a tras de mine și m-a rugat să încerc. Nu am cuvinte să descriu senzația. Deja vorbim despre altceva, peisaje de nedescris, lume bună, oameni foarte frumoși din punct de vedere spiritual și o energie pozitivă, plus aer curat. Ce poate fi mai frumos decât o alergare montană?

Descoperi grupe de munți noi, reusești să ajungi în alergare pe mai toate vârfurile importante de munți din România: Moldoveanul și Negoi cu 2×2, Vf. Omul cu 7.500, Piatra Craiului cu MPC…

Dan Hutanu

 Am început ușor cu semimaratoane la competițiile montane, când 21, când 24 de km și diferențe de nivel de 1.000, 1.500, 1.400, 1.800, 2.200, 2.400 metri.

De anul trecut, din 20 iunie, am zis la revedere competițiilor pe asfalt și alerg doar în competiițiile montane: Retezat Sky Race, Retezat Marathon, Ciucaș, Ecomarathon, MPC, Apuseni Marathon, X2, ar anul asta incerc 2×2, 7.500, Bate Toaca.

Tocmai ce m-am întors din Apuseni, parcă dintr-o altă lume. Nici nu știu cu ce să încep, greu, dar la fel de frumos. Nu a contat că am terminat în 8h și 50 de min, dar a fost de vis…

Dan Hutanu

Toate acestea mă motivează să alerg în continuare.

Care este cea mai frumoasă experiență legată de alergare?
Cea mai frumoasă experiență legată de alergare a fost anul trecut când, în prima fază, am fost acceptat să particip la ediția aniversară MPC 10 ani.

Știm cu toții că trebuie să ai un număr mare de curse la activ pe tot parcursul anului ca să te poți califica la Maraton Piatra Craiului, din luna octombrie. În plus, mă antrenasem în luna iulie în Piatra Craiului și deja știam traseul pe de rost până la km 28.

Am fost accepat și mă simțeam foarte special, părea că intru în elita alergătorilor montani, o dată cu participarea mea la MPC 10 ani. Era un fel de recunoaștere. Și acum mi se face pielea de găină și îmi amintesc foarte bine momentul în care am terminat cursa.

Dan Hutanu

Deși mi-a luat 8h și 50 de minute, nu conta pentru mine, puteam să fiu și ultimul, obiectivul meu a fost să termin primul meu maraton montan, în condiițile în care nu făcusem încă un maraton pe asfalt.

Ieșisem foarte mult din zona mea de confort, dar reușisem și mă simțeam cel puțin câștigătorul cursei. Parcă lumea era la picioarele mele. Eran cel mai tare și mai ales recunscător tuturor celor care au crezut în mine, primul a fost Liviu Beacheanu, “frățiorul meu from another mother”.

Am și plâns un pic de bucurie, da, recunosc, și acum m-am emoționat când mi-am reamintit acele momente magice.

Care este competiția ta preferată și de ce?
Cea mai frumoasă cursă de până acum este de departe Maraton Piatra Craiului pentru toate sentimentele și trăirile intense de dinaintea cursei, de la momentul în care am aplicat, am fost acceptat.

Apoi, în ziua de dinaintea cursei aveam emoții foarte mari și cursa în sine, nu știam dacă o voi termina. Era totuși primul meu maraton montan, dar știam un lucru și anume că am să dau tot ce este mai bun din mine, am să mă bucur de aerul curat, peisajele superbe, mișcarea în aer liber și finalul cursei în care am și vărsat două, trei lacrimi.

 Ce sfaturi ai da cuiva care începe acum să alerge?
În primul rând să se documenteze, să citească revista voastră pentru că aveți foarte multe informații utile, apoi, blogurile de profil.

Să aibă o alimentație sănătoasă, să se odihnească, să își asculte organimsul, să nu forțeze.

Să investească într-o pereche specială de pantofi pentru alergare. Merită chiar dacă aceștia costă mai mult, iar înainte să-și facă un test de pronație.

Dacă aleargă în parcul Herăstrău, de exemplu, să alterneze și să nu alerge doar într-o singură direcție. Asfaltul este înclinat spre lac și fără să vrem punem presiune pe piciorul dinspre lac tot timpul. Ideea este să alterneze locațiile unde aleargă.

Să facă o încălzire ușoară, stretching musai, atât la început, cât și la final. Și, ideal, tot la început și la sfârșit să mai meargă 1-2 km pe jos, ușor, ajută foarte mult.

Să alterneze alergatul și cu înot sau o bicicletă. Yoga ajută foarte mult pe zona de recuperare, flexibilitate și eviți foarte ușor posibilele accidentări.

Nu contează timpii, ci doar că ai alergat, că ai făcut mișcare, iar organismul îți va mulțumi.

Dacă eu am putut și am început de la o tură de lac și am reușit abia din a patra încercare, iar acum alerg maratoane montane, deși în cursul săptămânii sunt la birou de la 10 la 19, și ei pot. Oricine poate.

Chiar dacă acum nu își dau seama, dar practicând sport, orice tip de sport este bun, se spune că alergarea este cea mai bună, ieftină și eficientă metodă de psihoterapie, își vor îmbunătăți stilul de viață, încrederea în ei și mai ales se vor simți mult mai bine în propriul corp și musai îndreptați-vă spre alergarea montană.

Nu se compară cu nimic altceva: peisaje de vis, oameni tare faini, aer curat și miscare în natură.

Foto via pagina personală de Facebook

Urmărește RunningMag.ro pe Facebook, YouTube, Twitter, Instagram și Google +

Citește și articole din categoria COMPETIȚII:
Fără Asfalt pe 4 iunie
Unde alergăm: Crosul GoSPrint (București)
Bucharest After9Cross: un eveniment urban programat pe 22 iulie
Telekom Romania susține cea de-a doua ediţie a Maratonului Internaţional Braşov, primul din România cu un traseu dintr-o singură tură

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

eight − two =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.