Robert Hajnal - UTMB

A terminat pe un senzațional loc 2 la UTMB, o competiție care-l făcea să viseze cu ochii deschiși. Robert Hajnal povestește cum a fost la Ultra Trail du Mont Blanc.

A trecut deja ceva timp de la ceea ce este, și nu ne hazardăm să spunem, una dintre cele mai frumoase performanțe realizate de un sportiv român anul acesta, și anume locul al doilea la UTMB.

Ultra Trail du Mont Blanc, pentru cine nu este familiarizat cu fenomenul, este un soi de olimpiadă a alergării montane. Cursa are 170 km și 10.000 metri diferență de nivel pozitivă, înconjoară masivul Mont Blanc și adună la start an de an aproximativ 2.500 de alergători, profesioniști și amatori.

Criteriile de selecție sunt destul de riguroase și presupun acumularea unui număr de puncte acordate în urma terminării unor curse de calificare. Însă chiar și așa, datorită numărului mare de aplicanți, organizatorii sunt nevoiți să tragă la sorți.

Stăm de vorbă cu Robert Hajnal, căci despre el este vorba, sportivul care a reușit prin performanța sa, să pună România pe harta alergării de anduranță.

Robert, acum ca lucrurile s-au asezat și probabil ești în perioada de refacere, privind la rece, ce înseamnă UTMB pentru tine? Și când ai simțit pentru prima dată că a venit momentul, în cariera ta sportivă, să “te iei la trântă” cu acest “monstru” de cursă?

Cu toții avem nevoie de vise nebunești care să ne sperie, pe care să tindem să le realizăm, care să ne facă să visăm cu ochii deschiși, vise în care să credem din momentul când deschidem ochii până când punem capul pe pernă. Avem nevoie să țintim cât mai sus, să ne bucurăm de proces și să realizăm ceea ce ne propunem.

UTMB-ul a reprezentat, din momentul când m-am apucat de alergare, până în momentul de față lucrul ce mă făcea să visez cu ochii deschiși. Obiectivul ce mă motiva să ies la antrenament, indiferent de condițiile meteo sau de starea mea de oboseală. Mi-am spus că e evenimentul care să îmi hrănească motivația de a realiza ceva măreț în alergare.

Ce s-a schimbat în strategia de anul acesta? Știm că anul trecut UTMB nu s-a terminat tocmai bine pentru tine.

Îmi place să cred că anul acesta a fost o repunere în scenă a aceleiași piese de teatru. Aceleași condiții meteo, exact același traseu, aceași adversari de elită. Am luat cursa de anul trecut și am văzut ce lecții mi-a oferit și doar am pus în practică ce am învățat . M-am îmbrăcat mai gros, am mâncat mai mult, m-am antrenat noaptea, am cunoscut fiecare detaliu al traseului, mi-am schimbat echipa de suport.

Ai depășit nume mari ale alergării montane deși la începutul cursei nu erai cotat în top 20. Dacă stăm să ne gândim, locul doi anul trecut a fost adjudecat de legendarul alergător Kilian Jornet. Cum te simți, știind că de acum lumea va fi cu ochii pe tine? Practic dintr-un alergător “necunoscut” pentru publicul din afară ai ajuns brusc în lumina reflectoarelor. Pune asta în vreun fel presiune pe tine?

Absolut deloc. E doar o motivație în plus pentru a face curse și mai inteligente cu rezultate și mai bune. Presiunea e un lucru bun, chiar productiv. Citeam într-un studiu că alergătorii kenyeni sunt atât de buni și pentru că toată lumea se așteaptă să fie buni. Sper să funcționeze și în cazul meu.

Gândindu-te în urmă, dacă ar fi să schimbi ceva la parcursul tău de anul acesta la UTMB, care ar fi acel lucru? Antrenamente, logistică, nutriție?

Ceea ce mi s-a oferit a fost perfect. Călătoria până la acest rezultat a fost incredibilă și nu aș schimba niciun amănunt.

Așa cum ai declarat, ținta ta de anul acesta la UTMB era clasarea în primii 10. Ți-a iesit mult mai bine. Acum, că ai vazut cum au evoluat lucrurile, te gândești la posibilitatea câștigării UTMB? Te vom revedea la start și în 2019?

Am să fiu la startul ediției viitoare însă cu același obiectiv. De a mă clasa în primii 10. Spun asta pentru că orice se poate întâmpla într-o cursă atât de lungă. Atunci când îți propui să câștigi o cursă de genul ăsta îți spui „totul sau nimic” și deseori nu e tactica cea mai potrivită pentru o cursă de 100 de mile. Multi au făcut greșeala aceasta și anul acesta, să își dorească locul 1 și orice mai puțin decât atât să considere nesatisfăcător.

Ai pornit în cursă destul de rezervat, necăzând în plasa favoriților care după părerea noastră au dat tot ce-au avut pe prima jumătate a cursei. Tu ai alergat constant și ai urcat în clasament poziție după poziție. După kilometrul 70 ai intrat în top 10 iar la kilometrul 136, La Giette, ai trecut pe poziția a doua pe care nu ai mai cedat-o până la final. Ai avut această strategie încă de la început? Sau te-ai adaptat cumva realității din teren?

Strategia mea era să mănânc foarte bine 50 de kilometri și apoi să accelerez constant și să vin în primii 10. Acesta era scenariul ideal. S-a dovedit ca planul acesta, rezervat, a fost suficient pentru a ocupa o treaptă pe podiumul competiției. La un momentdat am crezut că pot să îl prind chiar și pe Xavier însă m-am adaptat pentru conservarea locului 2. Ceea ce a funcționat.

Dacă ar fi să dai câteva sfaturi alergătorilor aflați la prima lor participare la UTMB, care ar fi acelea?

Să își rezerve un weekend pentru a face traseul sau o parte a acestuia în recunoaștere, să meargă cât de des pot la munte și să se obișnuiască cu nutriția pe care o vor lua în timpul concursului.

RUNNING TALKS: Robert Hajnal

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

13 + 20 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.