Nicu Buceanu

Nicu Buceanu a alergat 1000 de mile în 16 zile la Atena. Am povestit cu el despre performanță, motivație, planurile pe 2019 și multe alte lucruri care ne inspiră să ieșim la alergare. 

Nicu Buceanu s-a decis să participe la concursul de la Atena cu doar 3 luni înainte, dar acolo a reușit un rezultat excelent. Așa că am povestit cu el despre asta. Și nu doar despre asta.

Cum te-ai pregătit pentru Festivalul de Ultramaraton de la Atena?

Competiția fiind programtă la finalul lunii ianuarie, am decis să fac un volum de doar 1.200 km, deoarece în anul 2018 a fost un an plin pentru mine, acumulând un număr de peste 9.000 de kilometri. M-am hotărât să particip la acest concurs la sfârșitul lunii noiembrie și am efectuat un ciclu de antrenamente săptămânale care au inclus 180 – 200 de kilometri. Toate antrenamentele au fost efectuate după serviciu: (antrenamentul pe fond de oboseala), fiind un secret în cursele multyday deoarece corpul trebuie să fie cât mai obosit în momentul începerii antrenamentului (40-50 km/zi).

Nicu Buceanu

Care au fost principalele provocări legate de programul de pregătire pentru acest concurs?

Să am un antrenament cât mai lung, indiferent de condițiile meteo de afară (ploaie, vânt, frig, temperaturi scăzute). Mi-am setat mental că toate antrenamentele pentru Atena mă vor duce către cifra de 1.000 de mile.

Cum a arătat planul tău pentru cele 16 zile?

Încă din prima zi am hotărât că cel mai înțelept lucru în astfel de curse este să pot să îmi mențin un tempo moderat de alergare. Am ales ca la fiecare 24 de ore să acumulez 105 – 110 km. Acest număr de kilometri îmi oferea un confort psihologic în abordarea următoarelor zile. Dacă făceam un număr mai mare de kilometri la fiecare 24 de ore, riscam să mă accidentez.

Concret, am schimbat strategia total față de New York (10 zile), Florida (6 zile) și Paris (5 zile), acordându-mi mai mult timp pentru odihnă și refacere (masaj – 20 minute, duș 15 – 20 minute cu apă foarte rece tot ce înseamnă muschi), aplicând aceste tratament de 2 ori în 24 de ore. Orele de odihnă au fost aceleași în cele 16 zile (după-amiaza 14:00 – 15:30 când soarele era mai puternic și noaptea între 02:00 – 4:30 aceste ore fiind cele mai critice pentru odihna corpului uman.

Care au fost cele mai dificile momente pentru tine în concurs?

Tot concursul a fost foarte dificil din cauza numărului foarte mare de kilometri și a vremii schimbătoare. Am avut ba soare, ba vânt, ba ploaie de la o oră la alta. Chiar dacă pentru mine este o plăcere să alerg pe ploaie a fost dificile. Au fost două momente foarte dificile în concurs.

Primul moment s-a desfășurat în ziua a 11-a unde am fost surprins de o răceala la stomac și am făcut temperatură destul de mare, 39 cu7. Această problemă medicală m-a scos de pe traseu, la sfatul medicului, timp de 12 – 14 ore. Al doilea moment dificil a fost de ordin psihologic. Am simțit că cele 12 – 14 ore pierdute mă vor împiedica să ajung la borna magică de 1.000 de mile, iar mental am vrut să renunț la concurs.

Cum ai depășit aceste momente?

Răceala și febra au fost depășite acceptând ajutorul medicului și a organizatorului luând pastile pentru febră și stomac, supe de pui și cremă abdominala și repaus total! Iar peste cel de-al doilea moment am reușit să trec cu ajutorul soției mele care a reușit să mă remonteze psihic ca să pot continua cursa, oferindu-mi încrederea de care aveam nevoie că voi ajunge la borna magică de 1.000 mile.

Care este planul tău de nutriție și hidratare pentru o astfel de competiție?

Pun un accent foarte mare pe hidratare. Renunț la orice plăceri culinare și mă axez pe o dietă strictă bazată pe salate, fructe, legume, orez, pui, paste, nuci, alune de pădure, caju, plus vitaminele. Renunț în totalitate la tot ce înseamnă dulce și sucuri acidulate.

Nicu Buceanu

Ce te-a motivat să alergi în cele 16 zile?

Faptul că dimineața mă puteam ridica în picioare și să ajung pe traseu. Plus faptul că puteam să acumulez ceea ce îmi propuneam (105 – 110 km) și ajungeam în fiecare noapte mulțumit de randament. Asta era o dubla motivație pentru mine. Apoi faptul că primeam foarte multe mesaje de încurajare de la familie, prieteni, cunoscuți și necunoscuți era încă un motiv în plus să alerg până la distanța de 1.000 de mile!

Ce înseamnă să alergi 1.000 de mile?

Faptul că am avut răbdare să încep cu curse de 100km, 24h, 48h, 72h, 5 zile, 6 zile și 10 zile mă face să cred că orice distanță poate fi atinsă mai devreme sau mai târziu. Și inevitabil apar sentimente de bucurie, foarte multe lacrimi, dureri foarte mari, fericire, împlinire, chin și satisfacții!

Și devii conștient că corpul uman poate mai mult decât ne putem imagina noi! Antrenamentele zilnice de lungă durată, sacrificiile și răbdarea pe termen lung, sunt cheia către 1000 de mile.

1000 de mile este un pod, iar dacă vrei să îl traversezi îți trebuie curaj, ambiție, încredere și pe cineva drag alături!

De unde găsești forța, atât fizică și psihică, pentru a rezista unei astfel de provocări?

Faptul că am peste 25 de ani de atletism mă ajută să gestionez atât fizic cât și psihic orice fel de provocare. Ultraalergarea este un segment diferit față de celelalte curse de atletism. Ea se adresează oamenilor puternici atât mental cât și fizic!

Cel mai greu lucru în cursele multiday este faptul că trebuie sa ai un număr foarte mare de kilometri alergați (și în antrenamente) pentru a reuși un rezultat de nivel mondial. Faptul că am mintea limpede cu mult timp înaintea începerii concursului, cât și a antrenamentelor, este foarte necesară pentru a lua decizii corecte și rapide, când apare o problema în timpul concursului.

Cât de importantă este prezența unei echipe de suport la un astfel de concurs?

Este foarte importantă din toate punctele de vedere. Eu consider că fără un suport nu poți să obți un rezultat în astfel de concursuri în care creierul uman este solicitat la maximum, atât ziua cât și noaptea. Rolul unui suport a fost necesar în fiecare oră din cele 384 oferindu-mi mental încurajări, masaj, o îmbrățișare la momentul potrivit, cât și pregătirea hainelor de schimb, a vitaminelor, a mâncării și a altor lucruri necesare, astfel câștigând timp prețios oră de oră!

Le recomand tuturor ca la un concurs multiday (48h, 72h, 6 zile, 10 zile, 16 zile, etc) să fie însoțit de cel puțin o persoană de suport! Consider că 30% din rezultatul obținut a fost datorită echipei de suport.

Nicu Buceanu

Ce înseamnă cursele ultra pentru tine?

La fiecare concurs de ultraalergare încerc să mă autodepășesc să obțin noi recorduri atât personale cât și naționale. În cursele multiday consider că este o provocare depășirea limitelor umane, atât fizice cât și psihice. Oricine dorește să devină un ultraalergator, o poate face dacă își dorește asta.

Efortul și curajul nu sunt suficiente în lipsa obiectivului și a direcției! Creierul și corpul au nevoie de timp să se dezvolte și să facă noi conexiuni și să se adapteze la noi moduri de a munci și de a gândi. Un ultraalergator (războinic al creierului) devii odată ce înțelegi principiile și le pui în aplicare zi de zi.

Un ultraalergator emană în jurul său multă energie, o capacitate de concentrare, o memorie și o stare de spirit mai bună. Mai presus de toate un ultraalergator reprezintă o schimbare incredibilă a mentalității cu beneficii pentru întreaga viață. Antrenamentele zilnice te vor ajuta să prosperi în toate privințele la nivel personal, profesional, financiar, relațional.

Care sunt planurile tale pentru 2019?

Voi participa, în luna aprilie, pe 10 – 14, tot la Atena la un concurs (no finish line). Am în vedere ca în anul 2019 să îmbunătățesc recordurile naționale în probele de 48h și 72h. Sunt o persoană care iau decizii foarte repede, iar orice provocare este binevenită în anul 2019.

Ce echipament folosești în cursele de ultra? Ce echipament ai folosit la Atena?

În cursele de ultra pun foarte mare accent pe pantofii de alergare, ciorapi și colanți cu compresie 100%. Un rol foarte important îl are și geaca (foița) împotriva vântului și a ploii.

La Atena am avut cu mine trei perechi de pantofi de alergare (adidas Ultra Boost, Hoka Clifton și Hoka Bondi6), dar în proporție de 95% am folosit modelul Hoka Bondi6 oferindu-mi atât în lățime cât și în grosimea tălpii un confort nemaiîntâlnit până acum în toate cursele multiday pe care le-am alergat.

Am folosit tricouri mai largi care mi-au oferit un confort, foițe contra vântului și geaca impermeabilă împotriva ploii. Am pus un accent foarte mare pe colanți cu compresie deoarece sunt foarte buni pentru a ține muschii detensionați! În concursul de la Atena nu au lipsit pelerinele de ploaie care m-au ajutat să îmi mențin hainele uscate.

Din echipament nu au lipsit căciula și manusile împotriva frigului. Pe durata celor 384 de ore am mai folosit crema pentru iritații, crema de răcire pentru mușchi și crema pentru masaj. Consider că toate acestea trebuie să facă parte din echipamentul oricărui ultraalergator!

Cât de importante sunt pentru tine recordurile?

Toate recordurile obținute până acum sunt foarte importante pentru mine personal, pentru că mi-au demonstrat că nu există distanțe ce nu pot fi parcurse. Sunt importante și pe plan național, deoarece reprezint țara cu mândrie și le arăt colegilor că oricine poate depăși limitele umane, trebuie doar să muncească, să dedice foarte mult timp antrenamentelor de lungă durată.

Și să se gândească la faptul că orice vis poate deveni realitate. Ultimul record obținut în proba de 1.000 de mile este un rezultat bun pe plan mondial și consider că o să rămână foarte mult timp în istoria ultraaltletismului din România.

Care a fost cea mai grea cursă din cariera ta?

Cea din New York de 10 zile unde am reușit să obțin două noi recorduri naționale în probele de 6 zile – 736,5 km și 10 zile – 1.091 km. A fost greu deoarece nu am avut cu mine o echipă de suport, stările de oboseală și halucinațiile au fost foarte greu de depășit pe parcursul celor 10 zile. A fost o luptă între primii 5 concurenți care s-a dat încă din prima până în ultima zi. La sfârșitul celor 10 zile de concurs am simțit că nu mai puteam să alerg nici măcar un metru.

Ajuns în camera de hotel, 18 ore nu m-am mișcat din pat nici măcar pentru a face un duș. Mental acel concurs m-a consumat foarte mult din cauza faptului că toată mâncarea oferită de organizatori a fost 100% pentru vegetarieni pe durata întregului concurs. 25% din bucla de 1.100 metri a fost în pantă și asta m-a stors de energie la fiecare tură. Temperatura de afară și condițiile din cort au fost foarte dure, nelipsind stările de frisoane pe ploaie și vânt!

Care este cursa la care-ți dorești să participi cel mai mult?

Cel mai mult îmi doresc să particip la cea mai lungă cursă de pe planeta, cea de 5.000 km (3.100 mile) dn Queens, New York sau Atena, Grecia.

Foto: arhiva personală

RUNNING TALKS: Nicu Buceanu

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 × 3 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.