Lectia de autoaparare cu Paul Dicu

Pentru că m-au întrebat multe fete ce să facă în cazul în care sunt abordate de necunoscuți nedoriți în sesiunile de alergare, aș vrea să atrag atenția asupra ideii că nu strică să mai știm și cum să ne descurcăm într-o situație nedorită.

Începe să se mărească ziua, parcă nici nu mai e așa de frig așa că nu mai avem nicio scuză să tragem chiulul de la alergare. Mulți dintre noi deja întârziem mai mult seara prin parcuri sau prin locuri de alergare și, pentru că m-au întrebat multe fete ce să facă în cazul în care sunt abordate de necunoscuți nedoriți în sesiunile de alergare, aș vrea să atrag atenția asupra ideii că nu strică să mai știm și cum să ne descurcăm într-o situație nedorită.

Desigur, cea mai la îndemână soluție (și cea mai potrivită) este să învățăm și ceva autoapărare. Nu e foarte ușor, dar nici excesiv de complicat. E important să alegi un instructor bun și o disciplină potrivită ție.

Nu există cea mai bună artă marțială, există doar ce ți se potrivește ție. Spre deosebire de alergare, aici nu prea merge să facem singuri. Adică, merge, dar rezultatele or să fie foarte apropiate de zero. Ca să nu mai vorbesc de ce accidentări am putea suferi dacă nu știm ce facem. Trebuie să uităm de filme și de impresii neautorizate, singura soluție viabilă este practica într-un mediu controlat și competent.

Intri într-o sală de arte marțiale nu ca să-ți rezolvi problemele, ci să înveți să nu te mai temi de ele. Arta marțială nu-ți oferă soluții, ci algoritmi prin care să te formezi să găsești tu soluțiile. Problemele cauzate de violența omului sunt aceleași ca acum 1.000 de ani.

Omul se teme de violență și de lipsa securității personale, iar femeile sunt cele mai vulnerabile, din punctul acesta de vedere. Nu oferă nimeni soluții miraculoase, nu există așa ceva. Degeaba vezi filme și citești cărți, dacă nu practici. Degeaba ai un spray, dacă nu-l găsești sau dacă nu știi să-l folosești într-o secundă. Atât îi trebuie conflictului să se producă.

Practica marțială îți oferă, în schimb, cadrul în care femeile să-și poată folosi, de exemplu, cheile mașinii, pixul, o carte ori o umbrelă pentru a descuraja agresorii.

Și, mai mult decât atât, sădește în mintea femeii convingerea că poate trata și altfel violența. O asemenea pregătire, în afară de obținerea unor baze de comportament fizic în cazul unei abordări nedorite a unui conflict, aduce și un antrenament mental pentru abordarea situațiilor de criză, o gestionare a contextului pre- și post-conflictual. Eficient, concis, sincer. Fără povești și bla-bla.

Desigur, pentru aşa ceva nu există scurtături, trebuie muncă multă şi serioasă, situaţii care să simuleze scenarii etc. Dar aş vrea doar să prezint două exerciţii (nu au legătură cu autoapărarea, asta chiar nu se poate învăţa în contumacie) care ne-ar distra şi ne-ar obişnui puţin cu durerea.

Este un exerciţiu deosebit de frumos, care cere resurse considerabile din partea celui care-l lucrează. Se adresează în special practicanţilor avansaţi de arte marţiale, precum şi sportivilor care doresc să-şi tonifice trenul superior.

Ne poziţionăm ca pentru flotări, cu palmele şi cu picioarele la o lăţime de umeri. Fixăm cronometrul la segmente de 20 de secunde. În momentul în care începe să curgă timpul, ridicăm palmele şi rămânem fixaţi doar în primele patru degete: degetul mare, arătătorul, mijlociul şi inelarul. Ele trebuie să fie ferme, bine plasate şi să ofere echilibru.

Imediat după asta, îndoim coatele la 90 de grade, între braţ şi antebraţ. Privirea e orientată spre înainte, respiraţia, axată pe o expiraţie prelungită şi viguroasă, care să ne abată atenţia de la senzaţia de disconfort (pardon, durere), provocată de exerciţiu.

Menţinem poziţia timp de 20 de secunde, urmând ca, în timp, în funcţie de evoluţie, să creştem timpul sau să folosim doar trei degete. Repetăm secvenţele, cu pauză de 30-40 de secunde între ele. Patru-cinci repetări ale exerciţiului ar trebui să fie suficiente. Nu e o tehnică foarte uşoară, este o extensie avansată a flotărilor în degete, cu care practicanţii sporturilor de contact sunt obişnuiţi.

Şi al doilea (ştiu, o să mă înjuraţi pentru flotări): Ne aflăm în poziţie de flotări, pe palme, în faţa unei mingi medicinale. Facem o serie de 10 flotări clasice, cu braţele la o lăţime de umeri, până când pieptul atinge solul. După această serie, punem o palmă pe mingea medicinală, cealaltă rămânând pe sol.

Începem să facem flotări, împingând puternic cu mâna aflată pe mingea medicinală şi coborând până când aceasta atinge pieptul. În momentul în care suntem în poziţia superioară, schimbăm brusc mâna şi facem flotarea pe cealaltă parte a trenului superior.

Schimbăm rapid braţele, când suntem în poziţie superioară, iar la coborâre, mingea medicinală atinge pectoralul. Respiraţia este următoarea: când coborâm trenul, inspirăm, când ne ridicăm, expirăm puternic, în momentul de sarcină maximă. Executăm serii de cel puţin 10 flotări. Exerciţiul foloseşte tricepsul, pectoralul, deltoidul, lombarii şi centura abdominală.

În încheiere, aş vrea să spun din nou, aşa cum îmi place mie, că nu există luptă câştigată dinainte, aşa cum şi în alergare trebuie să parcurgi şi ultimul metru. Nicio situaţie conflictuală nu e pierdută decât dacă tu ai hotărât că ai pierdut. Deci, antrenaţi-vă viguros şi sincer, fără să aşteptaţi rezultate rapide. Spor!

Text: Paul Dicu
Foto: Shutterstock

Citește și: Cum să te antrenezi și altfel pentru alergare

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

three × one =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.