Daniela Cirlan

Daniela Cîrlan va reprezenta România la Jocurile Olimpice de la Rio în proba de maraton, iar cu două luni înaintea evenimentului din Brazilia este în cantonament la Piatra Arsă.

Înaintea ultimei faze din programul de pregătire, am povestit cu Daniela Cîrlan despre Jocurile Olimpice, despre programul ei de pregătire, despre strategie și motivație.

Președintă a Asociației DA pentru SPORT, care reprezintă sport pentru viață, sport pentru sănătate, Daniela Cîrlan este și ambasadorul Semimaraton Sibiu, competiție desfășurată pe 28 mai.

CITEȘTE ȘI: A apărut numărul 2 al revistei RUNNING MAG

Daniela Cirlan

RM: Ai obținut baremul de calificare pentru JO. Ce înseamna asta pentru tine?
Daniela Cîrlan:
Anul trecut în luna aprilie am alergat la două maratoane: Bratislava – 2h:42’42” și Cracovia – 2h:43’38”.

În luna noiembrie IAAF (Federația Internațională de Atletism) a modificat standardul de participare în proba de maraton, de la 2h:42’00” la 2h:45’00. Astfel, cu rezultatul obținut la Cracovia, (acest maraton fiind pe lista maratoanelor acreditate de IAAF, pentru obținerea calificării la JO, 2016) am îndeplinit baremul și am fost inclusă în lotul olimpic.

Pentru orice sportiv de performanță, Jocurile Olimpice reprezintă competiția supremă. Mă bucur că voi putea participa, ținând cont că am 35 de ani și este foarte posibil să fie ultima mea șansă de participare la o Olimpiadă.

RM: Care este programul tău de pregătire pentru JO?
DC:
Până la începutul lui iunie m-am pregătit acasă la Sibiu. Cadrul natural de aici îmi oferă toate condițiile de pregătire (trasee variate, liniște, condiții de refacere) pentru aceasta perioadă. Urmează apoi două luni, iunie și iulie, de pregătire la altitudine la Complexul Național de la Piatra Arsă.

RM: Cum arată o zi de antrenament pentru tine?
DC: 
Mă trezesc la ora 6:30, iau micul dejun și la 8:30 sunt la antrenamentul de bază care durează pâna la ora 10:30. Urmează recuperarea, masa de prânz, somn și la ora 17:00 al doilea antrenament. Apoi recuperarea, cina și după ora 21:30-22:00 la somn.

De două ori pe săptămâna fac și un program intens de recuperare care include bazin cu apă sărată, jacuzzi și saună.

RM: Ai trecut de la marș la alergare. Ce te-a determinat să faci această schimbare?DC: Chiar dacă am avut rezultate foarte bune la marș (argint la Campionatele Europene de juniori la 5km-Riga 1999; argint la Cupa Europei cu echipa României- 2003; bronz la Cupa Mondială cu echipa României- 2002), după participarea la JO Atena 2004, unde am sosit pe locul 37, am simțit că trebuie să fac o schimbare.

Nu mai îmi plăcea ce fac! Visam să alerg și la 25 de ani am avut curajul să schimb proba, să fac ce-mi place. A trebuit să muncesc foarte mult pentru a învăța să alerg eficient, deoarece tehnica pasului de marș e diferită de cea a pasului de alergare. Contactul cu solul (pe călcâi) la marș este o frână la pasul de alergare.

RM: De ce ai ales distanțele lungi?
DC: 
Ca junioară, la marș am participat la curse de 5 km. Am trecut apoi la tineret și senioare unde distanța este 20 km și uite așa au început să-mi placă distanțele lungi. Îmi doream tot mai mult să alerg un maraton. Chiar mă bate gândul să alerg un supermaraton – 100km.

RM: Care este meniul tău înainte, în timpul și după un maraton?
DC: 
Cu 3 ore înainte de cursă, pâine cu miere sau dulceață, în timpul maratonului doar apă, după cursă depinde de ce îmi cere corpul: dulce, sărat, lichide, fructe, câteodată carne, practic orice.

Care sunt recordurile tale personale?
42.2km – 2h:36’14” la maratonul de la Berlin din anul 2008, loc 9
21.1km – 1h:12’14” la Campionatul Mondial de semimaraton-Udine 2007
10km – 34’02”

Care a fost cea mai dificilă cursă la care ai participat?
DC: 
În anul 2014. la Olive Marathon Tunis am făcut o bășică mare cât pingeaua (cu sânge), care pe la km 20 s-a spart. Am continuat maratonul cu durerea în talpă, pantoful fiind plin de sânge. M-am străduit să nu abandonez.

După un abandon este foarte greu, ca în următoarele curse, să reușești să “treci peste”, atunci când apare o problemă, de exemplu: “punctul mort”, dureri musculare, etc.

RM: Care este strategia ta de abordare a unui maraton?
DC: Este diferită de la o cursă la alta. Țin cont foarte mult de pregătirea fizică pe care am făcut-o înainte, de obiectivul pe care mi l-am propus. Am învățat să nu mă hazardez în prima parte a cursei. Fiecare secundă necontrolată în prima parte a cursei, mă poate costa minute la final dacă nu îmi dozez bine efortul.

RM: Pe tine ce te motivează în viața sportivă?
DC: 
În acest moment mă motivează participarea la Jocurile Olimpice. Îmi place alergarea. Mă simt implicată total în ceea ce fac. În alergare, nu contează statutul tău, cum ești îmbrăcat, ce mașina ai, ești tu cu tine și când treci linia de sosire ești apreciat pentru rezultatul pe care l-ai obținut.

RM: Ești și coordonatoarea programului de antrenamente pentru Semimaraton Sibiu. Cum reușești să motivezi un alergător amator?
DC: 
Da, așa este. Împreună cu colegul meu Dani Troancă mă ocup de pregătirea celor care concurează la 21km, 10km și 5km. Pot să spun că sunt “norocoasă”. La antrenamente participă un grup de oameni motivați.

Eu practic nu am făcut ceva special pentru ai motiva. I-am intrebat, care este motivația lor, iar răspunsul a fost: “Ne-am dorit de mult să alergăm, iar acum avem ocazia să alergam în grup și sub o îndrumare. Asta ne-a motivat să ieșim din casă și să participăm la antrenamente.”

Urmărește RunningMag.ro pe Facebook, YouTube, Twitter, Instagram și Google +

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 × 3 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.