Glucide sau lipide

Glucide sau lipide? În sportul de anduranță, sursa de energie poate face diferența dintre succes și eșec, iar lumea alergătorilor este împărțită în două tabere vehemente, când vine vorba de alimentație.

Oare cine are dreptate?

Aruncând o privire prin meniurile atleților de top, un începător se simte pierdut și descurajat.

Un campion laudă ciocolata, altul o evită, unii promovează cerealele integrale, alții înjură glutenul. O concluzie unanim valabilă nu există, iar oamenii de știință evită și ei să ofere un răspuns ferm.

Tot ce știm în acest moment este că fiecare organism este individual, în ADN, în amprente și, nu în ultimul rând, în reacțiile la interacțiunea cu mediul înconjurător. Și una dintre cele mai importante relații pe care o avem cu natura este nutriția.

Iar pentru a avea un răspuns mai mult decât calificat, ne-am adresat întrebările doamnei doctor Oana Dumitrache, medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice de la Centrul de Excelență Ponderas.

Calitatea macronutrienților

Am deschis salva întrebărilor cu una care naște discuții interminabile de fiecare dată când este adusă în discuție: alergătorii ar trebui să folosească drept sursă de energie glucidele sau lipidele?

Și, deși dilema noastră contravine rafturilor pline cu batoane energizante dulci sau cu sucuri și mai dulci, ne bazăm legitimitatea pe numărul mare de maratoniști și ultramaratoniști care jură că grasimile sunt singurul carburant care merită luat în considerație pentru anduranță.

Răspunsul doamnei doctor a venit imediat, ferm și clar: celula musculară are nevoie de ambii macronutrienți, însă de mare importanță este și calitatea acestora. Carbohidrații (glucidele) trebuie să fie cu absorbție lentă (fructe și legume), iar lipidele să fie nesaturate, din surse vegetale.

Proteinele sunt în egală măsură importante, și pe primul loc se află proteinele furnizate de carnea slabă. Iar prin carne slabă nu trebuie înțeleasă eliminarea fizică a grăsimii din farfurie, ci aleasă o carne a cărei fibră musculară nu conține celule grase. De pildă, carnea de miel este una grasă, spre deosebire de cea de ied, care este slabă.

Extremele sunt riscante

Doamna Dumitrache pledează pentru o dietă echilibrată, pentru că organele interne au nevoie, pentru o funcționare optimă, de toate cele trei mari grupe de macronutrienți (glucide, lipide, proteine), iar înclinarea la extrem către una dintre ele atrage implicit defavorizarea unor funcții ale organismului.

Creierul funcționează cu carbohidrați, iar mulți hormoni nici nu se deranjează să se implice în procese, dacă nu simt prezența lipidelor. Deci cum ai putea să speri la o viață sănătoasă, dacă adopți un regim alimentar situat la una dintre extreme? Răspunsul presupune moderația și variația.

Iar pentru sportivii interesați în ceva mai multe cifre decât „moderație”, procentele indicate de doamna doctor arată astfel: proteine 60%, glucide 30%, lipide 10%. Și, neapărat, înainte de toate, trebuie alese sursele cât mai puțin prelucrate sau afectate de industrializare.

Dacă mai există așa ceva…

Foto: Shutterstock

Citește și: De ce e bine să alergăm?

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

nine + 8 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.