Florin Ionita

Florin Ioniță a devenit campion național la 12H cu 128,61 kilometri parcurși. Și asta la doua două săptămâni după participarea sa în Campionatul Mondial de 100 Km. 

În weekendul 22 – 23 septembrie s-a desfășurat, la Timișoara, Campionatul Național de 6, 12 și 24 de ore de alergare. Cu 128,61 km alergați, Florin Ioniță și-a asigurat titlul în cursa de 12 ore.

Iar după această performanță remarcabilă ne-a răspuns la câteva întrebări.

Cum a fost cursa de 12 ore?

A fost mai greu decât mă aşteptam. Plecasem cu ideea de a câştiga cursa şi de a face peste 136 km. Din păcate, nu am fost refăcut după Campionatul Mondial de 100 km, cursă care avusese loc cu 2 săptămâni înainte, aşa că m-am confruntat cu probleme de gen: blocarea muşchilor abdominali, dureri de coapse şi de lombari. Am reuşit să devin campion naţional la 12 ore alergare, dar a trebuit să mă mulţumesc cu 128,61 km parcurşi.

Cum te-ai pregătit pentru cursa asta?

Nu pot spune că m-am pregătit în mod special pentru această cursă. După Campionatul European de 24 de ore şi Campionatul Mondial de 100 km, Campionatul Naţional de 12 ore a fost al treilea ultramaraton pe plat pentru mine, deci nu a existat o pregătire anume pentru această cursă. Am insistat pe volum (cam 5.000 km în ultimele 11 luni), ceva antrenamente la sală, flotări şi plank. În ultima lună înainte de cursă, am intercalat şi cîţiva kilometri mai rapizi în sesiunile de antrenament.

Care a fost strategia ta în cursa de 12H?

Iniţial, am planificat să alerg prima jumătate a cursei încercând să mă ţin după unul dintre alergătorii rapizi înscrişi la 6 ore, iar a doua jumătate să o fac ceva mai lent. După apariţia problemelor menţionate anterior, am fost mulţumit să îmi menţin avansul faţă de urmăritori, astfel încât să câştig cursa, fără să mă mai intereseze numărul de km.

Cum ai gestionat hidratarea, nutriția și odihna în cursă?

Pentru hidratare, m-am bazat pe băutură cu electroliţi, apă şi, din a doua parte a cursei, şi pe combinaţia ceai cu cola. Pentru nutriţie, am folosit multă ciocolată şi ceva bucăţi de caşcaval, plus câteva fiole cu aminoacizi şi pastile cu sare. Pentru odihnă, am avut câteva ture de mers în a doua jumătate a cursei.

Ce te motivează cel mai mult să alergi în curse de anduranță?

Alergarea pe distanțe ultralungi mă scoate din rutina zilnică, pe scurt, mă face să mă simt viu. Suferința, oboseala extremă, lupta dintre dorința de a continua și dorința de a renunța, toate acestea mă fac să trăiesc cu adevărat prezentul, aici și acum.

Care e cea mai mare provocare pentru tine?

Ar fi două – să termin Spartathlonul în mai puţin de 27 de ore şi să parcurg mai mult de 240 km într-o cursă de 24 de ore.

Care este cursa la care îți dorești cel mai mult să participi?

Acum, cel mai mult îmi doresc să particip la Campionatul Mondial de 24 de ore alergare, care va avea loc anul viitor.

Care sunt planurile pentru următoarea perioadă?

În funcţie de data la care se va desfăşura Campionatul Mondial de 24 de ore alergare, voi vedea dacă pot sau nu să particip şi la Spartathlon anul viitor. Dacă vor fi prea apropiate ca dată de desfăşurare, prioritatea va fi Campionatul Mondial.

Foto: pagina personală de Facebook

Citește și: 5 locuri de alergare din München descoperite cu Mini Countryman Cooper SE All4

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

sixteen − 13 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.