Fără Asfalt la Munte

Fără Asfalt la Munte: În general, itinerariul unui sportiv amator, care dorește să evolueze și să-și exploreze propriile limite, pornește de la prima alergare seara sau dimineața, continuă prin a cuteza să se alinieze timid la primele concursuri de cross 5-10 km, își stabilește ca obiective semimaratoane și/sau maratoane și sfârșește prin a concura la competițiile de triatlon, unde corpul uman este supus unor încercări greu de imaginat fără a le fi experimentat înainte.

Și odată ce ai ajuns să-ți bifezi concursurile de triatlon la care vrei să participi, iți va sări în ochi elocvența numelui uneia dintre cele mai vechi și frumoase competiții: Fără Asfalt.

Și dacă îți mai întrebi și prietenii despre acesta, realizezi că nu poți lipsi de la el. Personal, mi-am început drumul în ale triatlonului cu “Fără Asfalt” si concurez de fiecare dată cu mare plăcere la acest concurs.

CITEȘTE ȘI: Usain Bolt este motivat de „el” când era copil în noul spot Gatorade. Din dragoste pentru sport

Evoluția lui “Fără Asfalt” a pornit cu concursul de la 2 Mai (Mangalia) și s-a întregit cu cel de la Slon (zona Cheia), începând cu 2014. Ambele punctau în Campionatul Național de Cross Triatlon al Federației Române de Triatlon.

Până la începutul lui 2016 când a apărut un zvon, ulterior confirmat și pe siteurile Federației Române de Triatlon și Fără Asfalt: “Fără Asfalt la Munte” este anulat!

Am fost la Fără Asfalt la Munte, iar zona este atât de frumoasă, încât m-a înstristat vestea, vrând să aflu ce s-a intâmplat de la Tudor Vlad, aka Dudu, inițiatorul și sufletul proiectului Fără Asfalt.

Între timp, la cererea mai multor concurenți, concursul se va ține, este adevărat, într-o formă mai relaxată și complet originală, care va accesa alte tipuri de calități temperamentale decât orgoliul și fuga după faimă pentru care ne luptăm în întrecerile uzuale.

Dudu îmi este prieten și impărtășim pasiunea pentru multe sporturi, de la surf și SUP până la triatlon, așa că mi-a fost ușor să-l descos cu privire la “intrigile” din spatele organizării concursului Fără Asfalt la Munte.

CITEȘTE ȘI: S-au deschis înscrierile pentru Maratonul Olteniei 2016

A fost destul de deschis încât să deconspire și “inside info” despre costurile și problemele de care se lovește un organizator de evenimente de acest nivel. Iată ce a ieșit din discuția noastră:

RM: Cine este Dudu și de ce s-a apucat de organizat concursuri de triatlon?
Dudu: La vremea la care am organizat prima ediție Fără Asfalt (2010), eram tânar corporatist cu responsabilități manageriale. În timpul liber mergeam la concursuri de aventura (adventure race), alergam maratoane și mergeam la 1-2 concursuri de triatlon pe sezon. Adică aproape la toate :).

Aveam o nemulțumire legată de faptul că acest sport, care mie îmi plăcea foarte mult, nu aducea la start mai mult de 40-50 de participanți (cu tot cu ștafete). Așa că m-am hotarât să organizez eu un triatlon care sa nu pună accent în primul rând pe partea competițională (care atunci îi speria pe oameni), ci pe stare, pe atmosfera festivă a evenimentului.

Mi-am mobilizat prietenii pentru asta și a funcționat. A fost atunci un pionierat, micile concursuri de triatlon care existau erau numai pe sosea.

RM: Cum ți-a venit ideea triatlonului la munte după cel de la mare, în condițiile în care aveai destule bătăi de cap cu organizarea celui de la 2 Mai?
Dudu: Conceptul Fără Asfalt este unul de întâlnire cu natura în cadrul unui eveniment de triatlon și, după mai multe ediții reușite la mare, la început de sezon, m-am gândit că ar fi armonios dacă am completa cu unul la munte spre final de sezon.

În felul ăsta, mesajul nostru pentru participanți ar fi întreg. Până la urmă, organizăm aceste evenimente din dorința de a împărtăși o parte din pasiunile și stările noastre cu cât mai mulți oameni. Nu m-am gândit la bătăi de cap, pentru că bucuria participanților la final de eveniment face ca întotdeauna să merite efortul.

RM: De ce ai ales Slon, unde infrastructura este slabă, iar provocările, din punct de vedere organizatoric, mult mai mari?
Dudu: Eu căutam o zonă care să nu fie foarte departe de București, inițial am vrut să fac sediul evenimentului la Cheia. Dar era greu de ajuns de la lac la Cheia pe bicicletă, iar întâmplarea a făcut ca un prieten să mă invite la Slon și să descopăr dealurile care nu se văd din DN1A.

E drept că provocările organizatorice sunt mai mari (două zone de tranziție, trebuie transformat vârful unui deal pustiu în camping și sediu de eveniment, etc.), dar, având în vedere obiectivele proiectului – să organizăm un triatlon cu trasee provocatoare și cu peisaje frumoase – și că ne dorim un eveniment 100% în natură, aveam de ales între a accepta aceste provocări sau a renunța la proiect.

Dacă voiam să organizăm pur și simplu o cursă de triatlon, alegeam și noi la un lac în apropierea Bucureștiului și sigur ar fi fost mai ușor :).

RM: Ce s-a intamplat cu concursul anul acesta? Inițial l-ai anulat după care l-ai reactivat sub o forma ieșită din comun.
Dudu: În mod normal, evenimentele pe care le organizez ar trebui ca după două ediții să ajungă la un break-even. Adică să se poată auto-susține. Fără Asfalt la munte n-a ajuns acolo, din păcate, în primul rând din cauza sponsorilor corporate care se uită doar la cifre. Ceea ce, în cazul de față, înseamnă să compari mere cu pere. Adică un eveniment de triatlon care ține 2 zile nu face parte din aceeași categorie cu un cros de 2 ore dintr-un parc bucureștean.

Dar cei mai mulți sponsori corporate se uită doar la numărul de participanți – 250 la Fără Asfalt la munte, versus 800 la cros, mergem la cros… Degeaba avem noi un plan de comunicare mai elaborat și degeaba le explicăm că prezența la Fără Asfalt îi aduce mai aproape de niște eventuali clienți mari, etc.

Dacă pe grafic dunga de la cros duce mai sus, merg și ei după dunga aia… Fiindcă tot a venit vorba, aș mai spune că e timpul ca reprezentanții companiilor să înțeleagă că investiția în evenimente sportive trebuie să fie de fapt asimilată investiției într-un proiect social și nu unei acțiuni de marketing. Că prin cultivarea sporturilor de masă dai ceva înapoi societății și ajuți lumea în care trăiești (inclusiv din care îți recrutezi angajații) să ajungă la o formă mai civilizată și mai cultivată.

Oamenii care fac sport (și nu doar îl privesc la tv) sunt mai organizați, au ambiții sănătoase și comunică mai bine. Poate primul motiv pentru asta este că sunt mai mulțumiți de viața lor. Iar atunci, dacă aceste companii ar privi lucrurile așa, criteriul după care alegi evenimentele pe care vrei să le susții se schimbă – nu te mai interesează doar să fii văzut pe străzile Bucureștiului printre alți sponsori, ci te interesează efectele pe care le produci prin implicarea ta în eveniment.

Revenind la Fără Asfalt la munte, l-am anulat pentru că nu aveam bani ca sa-l ducem mai departe și nici nu se întrevedea acel punct 0 (cheltuieli – încasari). Apoi, mai mulți concurenți ne-au scris și ne-au sunat să ne spună fie ca e păcat că nu-l mai facem, fie că n-avem cum să nu-l mai facem :).

Și am ajuns, în final, la o variantă de eveniment care reduce mult din costuri, dar păstrează același concept și mesaj pentru participanți. O să fie aceleași trasee, același tip de clasament (mai puțin Super Liga), aceeași atmosferă la Sarmale Party în vârful dealului. N-o să mai avem cronometrare electronică, punctele de alimentare și zonele de tranziție vor fi mai rudimentare, nu vor mai fi premii în bani, o să punem noi muzică și o să prezentăm premiile, etc.

Pentru cineva care vine pentru frumusețea traseului și pentru atmosferă nu va lipsi nimic față de edițiile trecute. Pe cei care sunt interesați de premii și de punctele în circuitul CTS sperăm să-i avem totuși acolo, evenimentul îi va ajuta să se păstreze în formă și-n plus, se vor întâlni cu o grămadă de prieteni!

RM: Ai vorbit despre costuri și este un subiect pe care mulți îl evită, dar care este atât de important pentru ca noi să ne simțim bine în cadrul unui eveniment, fie că este sportiv sau de altă natură. Care sunt costurile realizării unui astfel de concurs? Ce implică organizarea lui?
Dudu: Evenimentul de anul trecut a costat aproape 21 000 Euro. Știu că pare foarte mult, dar eu am adus acolo aproape 40 de voluntari (care sunt prieteni cu mine, nu lucrez cu oricine), cărora le-am plătit drum, masă și cazare, am adus echipă de filmare și fotografi foarte buni, am cumpărat pepeni și 150 de kg de brânză pentru Sarmale Party, am adus formație care să cânte, am închiriat dușuri și toalete ecologice pentru camping, etc.

Toate astea peste cheltuielile presupuse de kit-urile de participare, operațiile standard ale concursului și premii (premiile în bani au fost 1500 Euro). Din câte știm până acum, anul acesta trebuie să-l facem cu maxim 7000 Euro (cu totul, o parte din această sumă înseamnă sponsorizări în materiale sau servicii).

RM: Care au fost/sunt cele mai mari obstacole în calea realizării unui astfel de concurs?
Dudu:
Singurul obstacol este obținerea de sponsorizări, care, așa cum spuneam, este momentan dependentă de numărul de participanți. Noi n-am reușit să aducem mai mult de 250 de participanți (ceea ce ne poziționează oricum undeva în zona de sus a concursurilor de cross triathlon de la noi), cred că printre foarte proaspeții practicanți ai triatlonului în România trebuie cultivat cu puțin mai multă atenție segmentul pentru concursurile off-road pe trasee speciale.

Deocamdată sunt la modă cursele de șosea și mușchii puternici, până la trasee cu adrenalină sau încântare estetică și deprinderile tehnice necesare mai avem puțin :).

RM: Ce face Fără Asfalt la Munte atat de special din perspectiva omului care l-a creat?
Dudu: Este un eveniment 100% în natură, iar pe de altă parte, eu măsor impactul evenimentului în cantitatea de zâmbete de pe fețele participanților la final. Cantitatea asta de zâmbete îmi spune că Fără Asfalt la munte este un eveniment special.

Apoi, pentru anul ăsta, multe din serviciile și cheltuielile implicate sunt acoperite de oameni care au participat anii trecuți. Ei m-au convins să continuăm și le mulțumesc mult pentru susținere! Aici intră inclusiv baieții de la Intersport și de la eMAG, care au spus că ne susțin chiar dacă schimbăm puțin formatul.

RM: Vei continua să-l duci în aceeași structură mai departe sau îl vei reintroduce în circuitul național dacă treci peste problemele financiare?
Dudu: Nu știu încă. O să vedem cum funcționează în varianta asta de întâlnire cu prietenii (vreau să particip și eu anul ăsta!) și o să tragem concluziile după. Dacă în varianta asta nouă reușim să aducem mai mulți începători către o astfel de cursă, probabil că-l vom păstra așa.

RM: La câți oameni te aștepți anul acesta, după ce anul trecut ai avut 200 de participanți?
Dudu: Având în vedere că taxa de participare este 0 și că propunem o atmosferă 100% destinsă, mă aștept să-și facă curaj mai mulți participanți. O să amenajăm din nou camping-ul pe Plai, experiența statului cu cortul pe deal, chiar la sediul evenimentului ar trebui, de asemenea, să le trezească interesul și celor care n-au încercat Fără Asfalt la munte anii trecuți.

RM: Ce ai vrea să le transmiți acelora care nu au fost la Fără Asfalt la Munte, dar citesc acest articol?

Dudu: Că îi așteptăm pe 20 august la munte, nu trebuie decât să se inscrie pe site!

Iar ca un argument în plus, îi invit să vadă câteva imagini de la edițiile trecute:

RM: Mulțumesc, Dudu, și ne vedem pe 20 August!

Urmărește RunningMag.ro pe Facebook, YouTube, Twitter, Instagram și Google +

Citește alte articole din categoria INTERVIU:
Alex Diaconu la 6’ de recordul național al probei de triatlon pe distanță lungă
[INTERVIU] Daniela Cîrlan vorbește despre Jocurile Olimpice, despre programul ei de pregătire, despre strategie și motivație
Fiecare alergător puternic are o echipă în spate
[INTERVIU] Despre planurile Decathlon si Kalenji pentru 2016 legate de alergare cu Catalin Atanasof

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

eight + twelve =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.