Marin Cornelia Nicoleta

Pentru mine, alergarea este o formă de libertate. Trăiesc fiecare pas, respiraţie şi, deşi pare ireal, simt că zbor, chiar dacă uneori mă întreb cât mai este până la final.

Text: Marin Cornelia Nicoleta/Foto: arhiva personală

Am împlinit de curând 50 de ani. Pentru că am lucrat în poliţie şi am avut posibilitatea de a ieşi mai repede la pensie, am făcut acest pas. Cine crede că e uşor să treci de la o viaţă activă, stresantă, periculoasă, dar interesantă la un alt fel de viaţă se înşală. Odată ce te-ai obişnuit cu ceva, e greu să accepţi schimbarea. Nu este imposibil, dar e greu şi, dacă nu reuşeşti să îţi găseşti un scop, pot apărea probleme.

Am trecut peste perioada de tranziţie destul de bine. Am căutat soluţii pentru mine şi ideea potrivită a venit de la fiica mea. De când mă ştiu, îmi place sportul, lucru pe care îl fac oricând cu plăcere, astfel că a fost, probabil, firesc să mă înscriu la un curs de antrenori personali şi instructori de fitness.

Proiectele noi aduc savoare vieții

M-am înscris la curs fără a realiza ce fac, după care a început să mă frământe ideea că nu mă voi descurca, că, indiferent de pasiunea mea pentru sport, nu voi putea face faţă încercărilor, nu mă voi putea ridica la nivelul celorlalţi, că vârsta sau diferenţa de vârstă dintre mine şi ceilalţi îşi va spune cuvântul.

Cu toate temerile mele, am reuşit să mă adaptez, să înţeleg ce ni se preda şi am luat examenul. A fost un prim pas spre libertatea de exprimare. Următorii paşi au fost spre alergare. Am crescut împreună cu alţi copii, alergând pe străzi şi în curţile şcolilor şi făcând diverse activităţi în aer liber. Cred că tuturor ne-a rămas în sânge ceva din acele vremuri, în special plăcerea de a alerga.

În acest context, am început să alerg în aer liber, alături de alţi amatori de mişcare. În scurt timp „mi-am intrat în mână” şi a început să îmi fie tot mai uşor să alerg. Aşa am ajuns să alerg distanţe mai mari decât cele cu care eram obişnuită. Am aflat cu uimire şi plăcere că în Cluj-Napoca, ca, de altfel, în multe alte oraşe din ţară, se organizează în mod frecvent diverse crosuri, maratoane şi alte evenimente specifice.

Am început cu un cros simplu de 5 km. A fost uşor şi plăcut, astfel că a fost la fel de lesne să mă înscriu la un altul de 5 km, care a fost nu doar uşor, ci şi distractiv, fiind vorba despre Color Run. Pentru că ambele evenimente au fost plăcute, următorul la care m-am înscris a fost un cros de 10 km. Nu mai participasem la un cros pe această distanță, până atunci. Atmosferă a fost plăcută, iar cu fiecare kilometru parcurs creştea încrederea în mine. Am reuşit să închei această cursă pe locul 54 din 161 de participante. Pentru mine a fost un succes, chiar dacă pentru mulţi ar părea că a fost un eşec, eu nu privesc lucrurile în acest mod.

Alergarea este o formă de libertate

Consider că e o realizare să ai curaj să faci ceva nou. Deși era prima dată când alergam o distanţă aşa mare, am reuşit să păstrez un ritm aproximativ constant, iar fiecare tură de 2 km era mai bună la timp față de cea anterioară. Se pare că învăţam din mers cum pot face faţă unei astfel de curse.

Pentru mine, alergarea este o formă de libertate. Trăiesc fiecare pas, respiraţie şi, deşi pare ireal, simt că zbor, chiar dacă uneori mă întreb cât mai este până la final. Nu ajungem toţi pe podium, dar trebuie să privim în sens pozitiv. Câştigăm bătălii cu noi înşine, ne înfruntăm temerile şi ne întărim încrederea în noi, în ce putem realiza.

Consider că alergarea e benefică pentru toţi şi, din momentul în care reuşim să trecem linia de sosire, suntem nişte învingători. Îi încurajez pe toţi (și pe toate) să îşi facă timp pentru ei, pentru starea lor de bine, să înveţe să alerge corect de la profesionişti şi să continue. Competiţie după competiţie. Iar între competiţii, să îşi încurajeze cunoştinţele să facă la fel, să mărim rândurile celor cărora le place să alerge. Cei mai mulți suntem oameni obişnuiţi, iar comunitatea aceasta a alergătorilor are loc pentru noi toţi!

Știm că și tu alergi, așa că spune-ne și nouă de ce alergi! Trimite-ne povestea ta pe adresa de mail contact@runningmag.ro. Plus câteva poze cu tine în alergare și sunt șanse mari să o citești aici. Desigur, avem și un premiu surpriză pentru tine!

Citește și: De ce alerg: Maria Cristina Banu

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

nineteen − twelve =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.