de ce alerg - gigi grigorescu

A împlinit, în august, 45 de ani, este jurnalist sportiv din ianuarie 1994, iar în afară de sport îi place să citească beletristică, să vadă filme de acţiune şi este foarte fascinat de cultura japoneză. Gigi Grigorescu ne-a povestit de ce aleargă

În subconştientul meu, alerg de fiecare dată pentru bunul meu prieten George Baltă, aflat în fotoliu rulant de mai bine de zece ani. Prima alergare mai consistentă, după vreo 15 ani de pauză, cauzată de „deteriorarea” ligamentelor de la genunchi, a fost pe 4 mai 2014, la prima ediţie Wings for Life World Run în România.

Am străbătut 6,29 kilometri, după care am început să mă pregătesc pentru ce va urma, deşi nu aveam planificat nimic concret. Am descoperit, în timp, grupuri de alergători, iar de aproximativ trei ani alerg de trei ori pe săptămână, cu menţiunea că de un an totalizez 100 de kilometri pe lună.

Am primit multe sfaturi de-a lungul timpului de la alergători cu mai multă experienţă şi care au adunat mii de kilometri, dar lucrul care mi s-a spus cel mai des a fost să mă bucur de competiţie şi de tot ceea ce mi se întâmplă.

Chiar dacă susţin diferite cauze (de exemplu, la semimaratonul din 13 octombrie, am alergat pentru Special Olympics România), ceea ce mă motivează cel mai mult este voinţa lui George care, după ce a avut accidentul în timpul unui meci de rugby şi a rămas paralizat, a sărit cu paraşuta, s-a dat cu parapanta, a fost de două ori copilot în campionatul naţional de raliuri, a luat permisul auto din prima şi e reprezentantul fundaţiei Wings for Life în România, ca să amintesc doar câteva dintre realizările lui.

Una dintre cele mai dure experienţe a fost cursa „Păltiniş1000”, la care am participat în octombrie 2016, la care traseul a avut 1.000 de metri, cu diferenţă de nivel de 241 m.

Mi-am propus ca pe 11 octombrie 2020 să alerg maratonul, cu ocazia evenimentului de la Bucureşti. Dacă până în luna iunie 2020 reuşesc să alerg 30 de kilometri în mai puţin de 3 ore, voi continua pregătirea pentru a parcurge cei 42.195 de metri în patru ore.

Dacă nu, „planul B” va fi semimaratonul în sub 2 ore. Sunt conştient că va fi foarte greu, pentru că nu urmez un plan profesionist de pregătire, alimentaţie şi recuperare, dar sunt ferm convins că ambiţia şi voinţa lui George mă vor ajuta cel puţin la fel de mult ca şi până acum să trec linia de sosire.

În plus, am în minte mottoul lui Chrissie Wellington: „Mai bine nu înseamnă mai repede, ci mai mult”.

Text: Gigi Grigorescu / Foto: Bucharest International 10K

POVESTEA TA

Știm că și tu alergi, așa că trimite-ne ce te motivează pe tine să alergi pe adresa contact contact [at] unningmag.ro. Plus câteva poze cu tine în alergare ! Și sunt șanse mari să-ți citești apoi povestea în revistă!

Vrei să nu ratezi nici un număr RUNNING MAG / FITNESS MAG în 2020? Abonează-te!

 Abonează-te la RUNNING MAG / FITNESS MAG Print Edition 

Pentru a nu rata nimic din ceea ce postăm urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

five × five =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.