Dana Torok

Dana Török este deținătoarea recordului național de Ironman și are planuri frumoase și pentru 2019. 

Dana Török este din Timișoara iar viața ei se împarte între scena Teatrului German de Stat din orașul natal și pasiunea pentru triatlon.

2018 a fost un an interesant cu performanțe excelente, iar planurile pentru 2019 sunt la fel de ambițioase. Așa că am povestit puțin cu Dana Török despre pasiunea ei pentru triatlon.

Dana Török

RM: Cum a fost anul 2018 pentru tine?

Dana Török: 2018 a fost, pentru mine, cu siguranţă un an foarte interesant şi nu doar pe plan sportiv. Un an de pe urma căruia am rămas cu “mixed feelings”. Am avut parte de reuşite, în special la concursurile de triatlon pe distanţă lungă, un titlu de campioană naţională sau un extrem de muncit loc 4 la categoria de vârsta la Ironman Hamburg, dar şi de căderi, la propriu şi la figurat, accidentări şi stări de “burnout”. Important e că de fiecare dată reuşesc să trec peste micile obstacole şi să mă remontez pentru ceea ce urmează să vină.

Felicitări pentru performanțele tale de până acum. De unde pasiunea pentru sport și când ai făcut primul pas către triatlon?

Prima cursă de triatlon (distanţă sprint) la care am participat a fost în 2006, la Timişoara. Am aflat întâmplător de această cursă pe vremea când nici nu ştiam ce înseamnă triatlonul. M-am antrenat 2 luni şi am reuşit să urc pe podium, pe locul 2. De atunci am rămas îndrăgostită iremediabil de acest sport.

Dana Török

De ce triatlon și nu doar alergare, înot sau ciclism?

Îmi plac provocările. E o provocare să alergi un maraton. Dar ca orice om care nu se mulţumeşte cu puţin, m-am gândit că o provocare şi mai mare e să îl alergi după ce ai înotat şi pedalat un număr insuportabil de kilometri. E un sport complex şi solicitant din punct de vedere fizic, dar mai ales mental.

Antrenamentele sunt interesante şi atractive deoarece mereu schimbi disciplina. Este o artă şi o stiinţă în spatele antrenamentelor pentru acest sport. Trebuie să o faci cu cap, să studiezi şi mai ales să îţi asculti corpul, pentru că orice sport de anduranţă îl împinge către limite pe care de cele mai multe ori nu le banuieşti şi trebuie educat să le depăşească. Ori, asta ia timp şi cere sacrificii. Cunosc oameni care m-ar putea invinge la fiecare probă separat. Însă poate într-un concurs de tip Ironman alta ar fi situaţia.

Știm cu totii că Ironman presupune un consum enorm de timp şi energie. Cum se împacă actoria cu zecile de ore petrecute în bazin, pe bicicletă sau în alergare? Cum îţi faci timp pentru toate?

Totul ţine de organizare. Eu sunt de felul meu un om dezordonat, dar când vine vorba de sport, iese la suprafaţă nemţoaica din mine. Devin disciplinată şi riguroasă în tot ceea ce fac. Am grijă mereu să nu îmi neglijez nici meseria, nici antrenamentele. De multe ori e greu, dar cu puţin ajutor din partea familiei, a prietenilor, reuşesc să le fac pe amândouă cât pot mai bine.

Dacă ai asocia sportul tău preferat cu rolul dintr-o piesă care ar fi acesta şi de ce?

L-aş putea asocia cu rolul Sally Bowles din “Cabaret”, în regia lui Răzvan Mazilu. E un rol mare, care cere forţă şi condiţie fizică bună. Trebuie să cânt și să dansez în acelaşi timp, fără să se observe că depun efort. Trebuie să fiu concentrată pe rol timp de trei ore. Un Ironman cere putere de concentrare pentru o perioadă de 10-13 ore. La sfârşitul spectacolului, deşi dau tot, simt că aş mai putea duce încă 2-3 “Cabaret”-uri. Înclin să cred că asta este componenta disciplinară pe care sportul mi-a oferit-o în anii aceştia.

Dana Török

Ai deja opt participări la o cursă de tip Ironman. Uitandu-te în urma la ce ai realizat (ești totuşi deținătoarea recordului național de Ironman), care crezi că au fost momentele cele mai dificile în acest parcurs. Şi cum ai reusit să treci peste?

Momente dificile întâmpini permanent. Să nu se creadă cumva că entuziasmul şi pasiunea te scutesc de momente mai puţin fericite. Drumul acesta nu e deloc liniar. Am avut, cum am mai spus, aşa numitele perioade de burnout, în care te simti “prăjit”, am stat pe tuşă din cauza unor accidentări, am avut frustrări datorită ratării podiumului la câteva secunde. Să nu mai vorbesc de momentele acelea groaznice din viaţa oricărui sportiv când îţi pierzi plăcerea în timpul antrenamentelor şi îţi vine să pleci departe, să nu mai auzi nimic legat de sport. Important e ca în astfel de momente să nu te dai bătut. Să vezi totul ca pe o lecţie, o experienţă care te va ajuta pe viitor să fii şi mai puternic. Te opreşti, respiri, zâmbeşti şi porneşti mai departe.

Ai vreo competiţie preferată? De ce?

Concursul de care mă simt ataşată atât sufleteşte, cât și din punct de vedere al performanţei sportive, rămâne X-MAN Oradea. Acolo mă simt acasă, cunosc traseul, concurenţii. Unii dintre ei chiar îmi sunt dragi. E un sentiment special să concurez alături de ei. Ne încurajăm, ne ajutăm pe traseu, chiar dacă suntem acolo în competiţie. Acest lucru simt că îmi lipseşte la concursurile de afară, unde există un oarecare sentiment de solitudine.

Cum arată o zi din viaţa ta? Care e programul tău obișnuit?

Am o anumită rutină impusă de programul de pregătire, dar şi de repetiţiile de la teatru. Există o anumită rigurozitate în antrenamente care din afară ar părea stereotipă şi plictisitoare. Poate chiar e pe alocuri, dar nu se poate altfel. Asă că, inevitabil ziua începe cu un antrenament şi continuă cu repetiţiile de la teatru. Apoi am un al doilea antrenament. Seara, în general, mă întorc la teatru pentru repetiţii sau spectacole.

Cum te recuperezi după antrenamente și competiții?

Păi… mă culc odată cu găinile, spre disperarea prietenilor mei mai puţin sportivi. Glumesc, dar da, mă odihnesc mult, mănânc sănătos, iau vitamine, merg la saună şi criosaună, masaj şi terapie fascială. Mă relaxez întâlnindu-mă cu prietenii, citind o carte, mergând la cinema.

Dana Török

Ce te motivează să faci sport?

Faptul că mă simt mereu în formă, sănătoasă, frumoasă, puternică, câteodata am senzaţia că pot muta munţii din loc, faptul că mereu cunosc oameni de calitate, locuri noi, că progresez mereu, că îmi depăşesc limitele, că mă simt cu mintea limpede şi senină. Toate acestea mă motivează să fac sport indiferent de vremea de afară, de programul încărcat sau starea sufletească.

Cu cine te antrenezi? Ai un antrenor care îţi urmăreşte evoluţia?

Până anul acesta m-am antrenat singură. Pentru acest sezon competiţional lucrez cu un antrenor de înot. Înotul e punctul meu slab, am învăţat abia acum câţiva ani să înot craul, de una singură, primind sfaturi bune şi rele din stânga şi din dreapta. Înotul este totuşi cel mai solicitant din punct de vedere tehnic şi care, la mine cel puţin, înregistrează cu greu progrese. De aceea am considerat necesar să mă perfecţionez sub supravegherea unui specialist. La celelalte probe sunt pe cont propriu, şi îmi place aşa pentru că eu mă cunosc cel mai bine.

Cum arată programul tău de antrenament?

Zilnic mă antrenez de două ori. Ziua de pauză e vineri, când am doar un antrenament. În weekend mă antrenez cele mai multe ore. La modul general, merg pe săptămână de 5 ori la înot şi de câte 4 ori la alergare si bicicletă.

Cum îţi stabilesti strategia de cursă?

În cursă nu am o strategie anume. Îmi ascult în permanenţă corpul. Dau totul. Sunt trup şi suflet acolo. Altceva nu mai contează.

În general în sporturile de anduranță disciplina, muncă şi perseverența aduc cu sine şi rezultatele dorite. Totuși, cât de mult contează echipamentul performant şi o nutriţie de calitate pentru a realiza performanță în Ironman?

Într-adevăr munca şi perseverenţa fac mult. Însă şi echipamentul şi nutriţia de calitate contează. La primele mele concursuri nu am avut o bicicletă de contratimp, nici măcar o cursieră de carbon, ce să mai vorbim de cască sau trisuit aero. De-a lungul anilor am remarcat că toate acestea adunate ajută. Viteza în cursă îţi poate creşte cu 10-15%, cu un echipament performant.

Ce echipamente folosești la alergare, înot şi ciclism?

La antrenamentele de alergare folosesc multe perechi de încălţăminte (14 perechi), toate mărci diferite, pentru a face faţă unei fracturi de stres la călcâiul stâng, pe care o am de ani de zile. În cursă alerg cu Skechers GoRun. La înot folosesc echipament MadWave, a cărui imagine am fost în 2018. Am o bicicletă de contratimp Scott Plasma 30, o cască Giro Selector, roţi Zipp şi sistem de hidratare Profile Design. Este o echipare de nivel mediu, dar care, momentan, îmi satisface exigenţele de performanţă. Pe partea de nutriţie folosesc produse de la Calivita şi de la X-Nutrition.

Suplimentele mele de de la Calivita sunt:
Super Mega 50 de 3 ori pe zi (înaintea celor 2 antrenamente și o dată înainte de prânz)
Panax Ginseng de 2 ori pe zi (înaintea celor 2 antrenamente)
Picături Oxymax de 3 ori câte 20 de picături diluate în apă (înaintea celor 2 antrenamente și o dată înainte de prânz)
Vitamina C 1000 mg o dată pe zi (după masa de prânz)
Spirulina & Chlorella o dată pe zi (după masă de prânz)
Spirulină maxim 2 pastile pe zi (după masa de prânz)
Cartilaj de rechin 2 – 3 pastile pe zi (după masa de prânz)
Omega3 câte 3 pastile pe zi (după masa de prânz)

Suplimentele mele de de la Xnutrition sunt:
Înainte de antrenamente baton de carbohidrați Oatie, după antrenament baton de proteine Real Pro Lowcarb. Crema proteică Ironmaxx pe pâine din făină integrală după un antrenament greu
înainte, după antrenamente și seara înainte de culcare câte 3 pastile aminoacizii ALLST Amino 2500.

Cum arată programul tău de nutriţie pentru o cursă? Dar în viața de zi cu zi? Care este punctul tău forte: alergarea, înotul sau bicicleta? Care este ordinea celor trei în funcție de preferințele tale?

Am unele cutume în ceea ce privește alimentarea cu “combustibil” dinainte de cursă. Am descoperit ce anume funcţionează şi încerc să rămân fidelă acestor obişnuinţe. Înainte de cursă, spre exemplu, mănânc paste integrale cu unt de migdale şi miere, dar mai tarziu în cursă folosesc băutura hipotonică la bicicletă şi geluri cu carbohidraţi şi cofeină la alergat. Şi apă, multă apă.

În viaţa de zi cu zi, nu folosesc geluri sau băuturi energizante în timpul antrenamentelor, încerc să mă antrenez cât mai “curat”. Folosesc doar vitamine şi produse proteice după antrenament. Punctul meu forte a fost mereu alergarea. În ultima perioadă însă am câştigat mult teren la bicicletă.

Voi prefera mereu alergarea, e proba pe care o aştept cu nerăbdare într-o cursă, deoarece nu mi se mai poate întampla nimic rău. Spre deosebire de celalalte probe la care depinzi de condiţiile meteo, de echipament, de întâmplări neprevăzute, pene, accidente, vânt sau valuri şi meduze la înot, la alergare nu depind decât de picioarele mele, care nu m-au lasat niciodată la greu, şi de forţa mea mentală.

Dana Török

Care sunt planurile pentru 2019? Să fie oare recordul național din nou în pericol?

M-am înscris la două curse Ironman: la Campionatul National X-Man şi la Ironman Tallinn. În rest voi mai face 3 Half Ironman-uri şi un Long Distance Duathlon la Zofingen. Pe lângă, vor mai fi curse micuţe, gen semimaratoane, un maraton de înot, triatloane pe distanţă scurtă. Mi-ar plăcea mult să îmi dobor propriul record la Tallinn, însă scopul suprem e să mă situez pe primele 2 locuri la categoria de vârsta şi astfel să mă calific la Campionatul Mondial de Ironman de la Kona, Hawaii.

De ce ar trebui să încerce cititorii noștri o cursă de triatlon?

Triatlonul e un sport incitant, provocator, stimulativ, deloc monoton. Îţi clădește caracterul, te face puternic, îţi dezvoltă în mod amplu musculatura datorită celor 3 discipline diferite. Triatlonul nu înseamnă doar Ironman, există şi distanţe scurte, de tip sprint sau olimpic, pe şosea sau offroad. În ţară sunt zeci de concursuri în locuri frumoase, comunitatea triatlonului românesc e compusă din oameni faini, calzi.

Foto: Marooni

Citește și: Renunță la canapea timp de 30 de minute zilnic

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 × 5 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.