Iulian Rotariu vrea să alerge în Antarctica, dar pentru asta trebuie să termine două curse din seria 4 DEȘERTURI. Și a început cu Gobi March, unde a terminat pe locul 4.

Orice poveste frumoasă începe de multe ori cu fraza: “Îmi doream de mic copil”, iar povestea lui Iulian Rotariu nu iese din acest tipar. Probabil că diferă doar dorința pe care o avea el și faptul că face totul pentru a și-o îndeplini.

Iulian Rotariu, pompier la ISU Botoșani, are aceeași pasiune ca și noi. Îi place să alerge și își dorea de mic să facă asta în condiții extreme.

Fie la temperaturi foarte ridicate, fie la temperaturi foarte scăzute, iar acum doi ani, când a participat la Sahara Marathon, și-a împlinit o parte din vis. Și nu oricum, ci terminând pe locul 12.

Așa că, evident, urmează și partea a doua. O competiție de alergare în condiții extreme, la temperaturi scăzute, iar alegerea sa a fost Antarctica.

Și dacă voi credeați că nu se organizează curse de alergare acolo, ei bine, stați liniștiți există și așa ceva. Dar, pentru a ajunge acolo, trebuie să treci două teste. Să o luăm însă pe rând.

Competiția celor 4 Deșerturi

Există o serie de ultramaratoane care se desfășoară în condiții extreme. Seria se numește 4 Deșerturi și este recunoscută ca fiind una dintre cele mai dificile din lume. Și avem așa: Sahara Race (Namibia), Gobi March (China), Atacama Crossing (Chile) și The Last Desert (Antarctica).

Concurenții trebuie să parcurgă 250 km în condiții pe care nu ai cum să ți le imaginezi decât dacă ești acolo, iar organizatorii îți pun la dispoziție un cort unde să te odihnești și îți mai asigură și apa. Atât.

Desigur, în jurul tău este o echipă întreagă pregătită să intervină atunci când este cazul, dar asta înseamnă că te-ai oprit și nu ți-ai atins obiectivul. Siguranța este însă pe primul loc.

Seria celor 4 Deșerturi a fost înființată de americanul Mary Gadams în 2002. Fost bancher de investiții, Gadams avea o pasiune pentru ultramaratoane și de aici până la primul eveniment extrem a mai fost doar un pas.

Prima cursă din serie, Gobi March, s-a desfășurat în septembrie 2003, în apropiere de Dunhuang, China. Au urmat apoi, un an mai târziu, Atacama Crossing, în Chile, și Sahara Race, în Egipt. The Last Desert, în Antarctica, s-a desfășurat în ianuarie 2006. Din cauza instabilității politice din Africa de Nord, cursa din Sahara a fost relocată în Namibia, iar din 2008 se mai organizează și un al cincilea eveniment numit Roving Race, care se desfășoară în fiecare an în altă țară, respectând același format.

În 2017, de exemplu, cursa va avea loc în Patagonia.

De la începurile acestui proiect și până în prezent au luat startul aproape 7.500 de alergători, din peste 100 de țări. La Gobi March, competiție desfășurată în perioada 19–26 iunie, a luat startul și Iulian Rotariu, pentru ca în final să termine pe locul 4 la general.

Obiectiv: The Last Desert în Antarctica

Pentru Iulian Rotariu, obiectivul principal este să participe la cursa din Antarctica. În afara bugetului și a taxei de participare, condiția impusă de organizatori este să termine două alte curse din seria celor 4 Deșerturi pentru a fi eligibil pentru un loc în “marea provocare”. O altă provocare ar fi să faci un Grand Slam.

Adică, să participi la toate cele patru curse din deșert într-un an competițional. Și, până acum, nu au făcut-o decât 47 de ultramaratoniști. Iulian Rotariu a început cu Gobi March. “Am aflat despre competiția din cele 4 deșerturi de pe internet și primul meu obiectiv a fost să particip la etapa din Antarctica. Atunci am aflat că pentru a putea lua startul trebuie să mai am două participări la alte etape.

Am vrut să particip prima oară în Iordania, dar etapa din 2014 a fost anulată și așa am ajuns la Gobi March”, povestește Iulian despre începuturile aventurii sale. Iar alegerea sa a fost făcută tocmai pentru că maratonul prin deșertul Gobi este cu adevărat extrem. Trebuie parcurși 250 km, dar la altitudini variate și cu diferențe mari de temperatură. “Știam că aici voi întâlni patru anotimpuri într-o singură cursă, așa că am acceptat provocarea imediat. Eram conștient că este dificil, dar nimic nu este imposibil dacă îți dorești cu adevărat.”

Iulian Rotariu: “A fost o luptă cu mine însumi. Și atât!”

Și Iulian Rotariu nu numai că a acceptat provocarea, dar a și impresionat pe toată lumea acolo. Într-un astfel de ultramaraton extrem, strategia joacă un rol foarte important și sunt o serie de factori care te pot scoate din cursă, indiferent cât ești de bine pregătit. “Mi-am dorit să fiu lider în această cursă și, spre bucuria mea, am și reușit. În ziua a treia au fost programați 88 km, din care am alergat 30 km. După care am mărșăluit și asta s-a dovedit o strategie foarte bună. În timp ce alți competitori stăteau pentru refacere la umbră, eu am înaintat spre sosire.” Primul rival într-o astfel de competiție ești tu însuți, iar psihicul contează enorm atunci când ești pe cale să renunți.

“Am venit la această cursă pentru mine. Nu aveam în plan un anume rezultat. Evident că mi-am dorit să termin cât mai sus în clasament, dar aici apar permanent factori care te trag înapoi. Pentru mine, a fost o experiență extraordinară.”

Iulian Rotariu se pregătește pentru Atacama Crossing

După ce a cucerit deșertul Gobi, Iulian Rotariu se antrenează acum pentru următoarea provocare, Atacama Crossing, în Chile. Dacă va termina și acest ultramaraton, atunci are calea deschisă pentru întrecerea din Antarctica.

Autoritățile locale s-au mobilizat și, împreună cu Asociația Sportivă a Pompierilor, vor să strângă bugetul necesar participării sale, iar Iulian se antrenează pe baza unui program alcătuit de Dana Vieru, profesoară la Liceul Sportiv Botoșani. “Ea mă îndrumă și stabilim programul în funcție de următoarea cursă la care voi participa. Acum alerg cam 30–60 de kilometri pe zi, în funcție de program, dar cea mai mare problemă este legată de altitudine. În Atacama vom ajunge și la 4.000 de metri, iar aici nu am unde să fac antrenamentul specific pentru aclimatizare, dar încercăm să suplinim cumva acest impediment.”

Pentru prima provocare, Iulian Rotariu are nevoie de 3.900 de dolari, care reprezintă taxa de înscriere, și de alți aproximativ 3.500 de euro pentru echipament. Iulian Rotariu, 41 de ani, a alergat pentru copiii cu autism din Botoșani și încearcă să strângă fonduri pentru a le face acestora viața mai frumoasă. “Nu alerg niciodată doar pentru mine. Lumea trebuie să ştie despre problemele acestor copii şi trebuie să încerce să-i ajute. Voi da totul pentru a le face cât mai bine cunoscută cauza.” Uimitor!

Foto: 4 Deserts

Citește și: Renunță la canapea timp de 30 de minute zilnic

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

eighteen − five =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.