Cum am ratat prima mea cursă

Când am început să alerg pentru prima oară, nu mi-a trecut nici măcar o secundă prin cap că voi ajunge să mă gândesc să particip vreodată la o competiție.

Nici nu aveam cum să fac asta, ținând cont că prima alergare s-a terminat destul de repede și abia înțelegeam ce se întâmplă cu mine și de ce am făcut asta.

Între timp, am învățat că totul se face pas cu pas și s-a născut în mintea mea ideea de competiție. Probabil, se trage de la pasiunea mea pentru mașini.

Pentru că în momentul în care au ieșit deja primele două mașini pe poarta fabricii, s-a și născut ideea primei curse auto. Și de aici până la primul Grand Prix a fost doar un pas.

La mine, pasul până la prima cursă a fost ceva mai lung. Și tot l-am ratat. Din cauza unui virus m-a pus la pământ. La pat, mai exact. Unde am și zăcut vreo săptămână.

Știu că nu am făcut totul perfect la antrenamente. Că nu m-am hidratat conform planului, că puteam să am un alt ritm pe anumite porțiuni, dar, în final, am terminat kilometrii propuși. M-am dat jos de pe canapea și acesta a fost cel mai important lucru.

Și mai sper ca poveștile și oamenii despre care vorbim în noul aici pe RUNNING MAG să vă convingă să ieșiți din casă. Indiferent dacă alergați sau mergeți mai mult pe jos.

Să stabiliți un nou “personal best”. Să alergați cu zâmbetul pe buze. Să savurați la maximum fiecare clipă!

Să vă bucurați de viață.

Este frumoasă, când alergi!

Citește și: 10 lucruri esențiale de reținut dacă vrei să te apuci de alergat

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

ten − four =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.