Cum poți să eviți o fractură de stres a osului navicular

0
1885

Fractură, stres – cuvinte pe care nu vrei să le auzi niciodată, mai ales dacă vin la pachet. Dr. Mihaela Beldie-Dobranici, medic specialist în medicină sportivă și expertul RUNNING MAG, îți spune ce înseamnă și cum să previi fractura de stres a osului navicular, o patologie des întâlnită la alergători.

În momentul în care pronunțăm termenul fractură, ne gândim la un traumatism, la întreruperea continuității osoase și la examinarea radiografică care stă la baza acestui diagnostic.

Fractura de stres este un caz aparte, fiind o leziune întâlnită la sportivi, care apare prin suprasolicitare și care poate să nu fie aparentă radiografic în primele 2-4 săptămâni de la producere.

Fractura de stres a osului navicular este frecvent întâlnită la alergători și în sporturile în care predomină săritura, sprintul sau încărcătura mecanică repetată a piciorului.

Piciorul (laba piciorului) este format din 7 oase tarsiene, 5 oase metatarsiene și 14 oase la nivelul falangelor. Osul navicular este încadrat în categoria oaselor tarsiene, fiind un os scurt situat pe partea medială a piciorului.

Treimea mijlocie a osului este zona cea mai susceptibilă acestei fracturi și asta din cauza forțelor canalizate în acea zonă, navicularul fiind comprimat între talus și cuneiform.

CITEȘTE ȘI: Efortul aerob vs anaerob

oasele tarsiene

Incidența fracturilor de stres la nivelul osului navicular este de 15%-30% din totalul fracturilor de stres. Studiile arată că femeile prezintă o incidență mai mare a fracturilor de stres și asta din cauza unei densități osoase mai scăzute, probleme de nutriție, restricții alimentare sau tulburări menstruale.

Factori favorizanți:

  • Antrenamentul cu încălțăminte mai veche de 6 luni. Studiile arată că, după 600-800 km de alergare, încălțămintea trebuie schimbată pentru a limita riscul apariției diferitelor patologii osoase;
  • Tehnica de antrenament greșită combinată cu o densitate minerală osoasă scăzută;
  • Factori biomecanici și dezechilibre metabolice.

Cauza exactă care duce la apariția acestei patologii rămâne însă necunoscută, dar se consideră că și impingementul de gleznă poate fi implicat în apariția fracturii de stres a osului navicular.

Simptomatologia este una progresivă, durerea fiind principalul simptom

Durerea apare progresiv, pe partea anterioară a piciorului, în zona de mijloc, în timpul activității sportive, fiind accentuată de sărituri sau de mișcări care încarcă piciorul.

În faza incipientă, durerea este remarcată spre finalul antrenamentului. Dacă alergătorul își continuă activitatea, treptat se accentuează și este prezentă și în timpul antrenamentului, ajungându-se în situația în care durerea este percepută chiar și în repaus.

Ținând cont că în faza incipientă se produce doar o reacție de stres a osului, o demineralizare însoțită de edem osos, doar investigațiile precum tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN) sunt cele care vor evidenția modificări.

CITEȘTE ȘI: Cine aleargă desculț trăieşte mai sănătos?

În general, severitatea fracturii și durerea sunt factorii care dictează perioada de repaus și momentul în care alergătorul se poate reîntoarce la antrenament.

Poziționarea anatomică și faptul că vascularizația osului este una foarte săracă fac ca vindecarea să fie una greoaie, riscul de apariție a complicațiilor precum pseudartroza sau necroza osoasă fiind unul mare. În unele cazuri, intervenția chirurgicală este necesară.

Ce trebuie să facem ca să evităm fractura de stres?

  • Divizăm antrenamentele. Realizarea unui program care să cuprindă perioade de antrenament progresiv ca intensitate, durată și timp, alternând cu perioade de antrenament intens și repaus;
  • Evităm creșterile rapide de intensitate și durată a antrenamentelor;
  • Schimbăm periodic încălțămintea pentru alergat;
  • Începem fiecare antrenament cu încălzire și stretching;
  • Ne alimentăm echilibrat și evităm restricțiile alimentare nejustificate.

Orice durere care se accentuează în timpul antrenamentelor și nu dispare după perioade de repaus trebuie investigată.

Fractura de stres în faza incipientă se vindecă cu repaus fizic (4-6 săptămâni) și, după caz, imobilizare pentru o perioadă.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE:
Site-ul Books Expres îți oferă posibilitatea de a-ți comanda cartea preferată, iar în secțiunea Medicină Sportivă ne-am oprit, pentru numărul 3 al revistei RUNNING MAG, la “CLINICS IN SPORTS MEDICINE” – The Runner (Volumul 29), “CLINICAL SPORTS MEDICINE”, Brukner and Khan’s. Cărțile se pot comanda de pe www.books-express.ro

Credit foto (cu licență): Shutterstock

Urmărește RunningMag.ro pe Facebook, YouTube, Twitter, Instagram și Google +

Citește și articole din categoria SĂNATATE:
Reset total
Aleargă vara în siguranță cu produsele A-DERMA PROTECT
Prioritatea ta numărul 1 înaintea primilor kilometri de alergare: o vizită la medic
Frumusețea, între mișcare și bisturiu
Testarea modului de mișcare reduce cu 3,5% riscul accidentărilor în sport
Cinci sfaturi pentru o cină și un somn corecte
De ce e bine să alergăm?
Renunță la canapea timp de 30 de minute zilnic

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

18 − fourteen =