Dupa frigul care m-a marcat la Triathlonul de la Belis din august, acolo unde globurile-mi prinsesera forma a doua cuburi de gheata, iar sfarcurile tindeau sa-mi strapunga echipamentul, am hotarat sa particip la Transfier, dar nu la varianta pentru adulti (70.3) ci la cea pentru prichindei (Proba Olimpica; 1,5k inot/40km bicicleta/10km alergare).

Am luat plasa pentru ca a fost temperatura ideala si nu-mi voi ierta prea curand faptul c-am ratat coborarea de pe Transfagarasan cu circulatia inchisa.

Mi-am imaginat ca voi ajunge in varf transpirat, iar la vale imi va fi frig si nu voi putea savura viteza. Nimic mai gresit, sus au fost 17 grade, iar jos 27-28. Total neinspirat.

Fiindca n-am mai gasit cazare la Hotelul Valea cu Pesti, acolo unde era startul cursei, am activat o optiune mai veche pe care o aveam in gand, si-anume RULOTA.

[INTERVIU]: Vlad Stoica, managerul smartatletic, vorbește despre triatlon, smartatletic și proiectele de viitor

Bunul meu prieten Mack de la Alba Iulia mi-a imprumutat-o cu mare placere, iar bucuria a fost si mai mare cand i-am spus lui Tudor ca urmeaza sa petrecem 2 nopti in ‘cutiuta’.

Am ajuns, am campat si plecat sa ne jucam la apa, acolo unde urma sa fie stratul.

Nu trec 20 de minute si Alex Diaconu ma suna sa-mi spuna ca am primit la rulota  un bilet cu ‘suna urgent la 0744……’ Intuiesc ca este vorba despre organizator care doreste sa-mi spuna ca nu ma voi putea misca din cauza inchiderii traficului.

Hai sa sun:

• Alo, buna ziua, mi-ati lasat un bilet sa va sun
• Pai bai, cine ti-a permis sa pui rulota acolo?
• Imi cer scuze, dar este o degajare a drumului si nu era niciun semn care sa-mi interzica asta
• Cum nu?! Sunt niste H-uri ca e proprietate privata
• Domne, imi cer scuze, nu am remarcat nimic de genul acesta si va rog sa ne permiteti sa ramanem acolo; sunt cu copilul si stam doar la concurs; am strans un sac de gunoaie aruncate de cei de dinainte si vom lasa totul curat, nu se intampla nimic, sunt om civilizat
• Bine, domne, hai, de data asta! Da’ sa stiti ca e proprietatea mea!
• Va multumesc.

Nu ziceam noi ca suntem neam ospitalier? Usor-usor se pierde si calitatea asta.

CITEȘTE ȘI: Andrei Roșu la Deca UltraTri: 10 zile de ultratriatlon în Elveția pentru copiii cu boli incurabile îngrijiți de HOSPICE Casa Speranței

Dupa episodul cu proprietatea, urcam la Hotelul Valea cu Pesti unde un alt exemplu de ospitalitate ma loveste fix in bot, desi nu eram vizat – afis mare pe receptie (nu tu bine ati venit, nu tu bafta la concurs, nu tu mai reveniti).

Interzis cu bicicletele in lift! Pai mai nea managerasule de hotel, oare nu era mai frumos si elegant ca orice om care ‘indraznea’ sa se indrepte spre liftul de cristal sa fie rugat frumos si cu un ton de inteles cum ca se poate doar pe scari?

Cum sa vii la o relaxare si primul lucru pe care-l vezi sa fie un afis cu INTERZIS???

Dar asta e, din pacate, nivelul de cultura turistica la doar 2 ore juma’ de Bucuresti.

Si ca sa termin apoteotic cu neintelegerea mea vizavi de unele realitati crude, draga triatlonistule care arunci pe jos, sa stii ca nu e nicio diferenta intre tine si manelistu’ care devarsa gunoaiele in rapa.

Ca exemplu, langa rulota noastra au mai parcat 5 masini. Proprietarul uneia dintre ele a decis sa-si faca curat in masina lasand totul pe iarba. Pai nu ti-e ma rusine??? Te crezi sportiv? Iti zic eu, nu esti decat un etalator de echipament si unul care merge acasa si se da mare ca a mers la Transfier, iar vecinele in capod cad in spagat, umede la gandul cat de puternic esti tu.

Este valabil si pentru cei care arunca recipientul, ambalajul de la baton sau gel si sticla/paharul in sant.

Pai cine mama ma-sii crezi tu ma pseudo-sportivule ca vine sa stranga dupa tine? Asa cum le-ai adus cu tine, asa le poti si duce inapoi. Sa spun cate sticle goale si ambalaje am strans pe o raza de DOAR de 200m in jurul rulotei, duminica dimineata cand am plecat spre casa?

Sa ne gandim doar cate gunoaie au ramas aruncate in sant pe Transfagarasan…  

Sunt sigur ca voluntarii au dat o raita si au strans, dar sunt sigur ca nu pot ei colecta cat poti tu arunca. Stiu ca atunci cand iti bate pulsu-n creier te crezi ‘on top of the world’ dar natura e a tuturor, nu doar a ta, cel care a venit la concurs doar ca sa aiba cu ce se lauda la serviciu si la gagica.

Sigur, ala care asa e invatat de acasa, n-o sa tina seama de ceea ce scriu eu aici. Maxim voi lua like-uri de la cei multi care gandesc tot asa, iar exhibitionistii de echipament vor continua sa arunce pe jos, sa cumpere biciclete furate doar de dragul brandului si vor incerca sa parcheze chiar in zona de tranzitie.

CITEȘTE ȘI: La 48 de ani, Răzvan Ilie este printre cei mai buni triatloniști din România

Insist sa felicit organizatorul acestui eveniment pentru reusita sa, dar si pentru performanta de a inchide aceasta bijuterie de drum pentru sport.

Stim cu totii ca nu e usor sa faci sport in Romania, mai ales cand e vorba sa tii masinile pe loc.

De asemenea, nivelul de calitate al cursei a fost foarte sus si nu vad ce ar mai fi de adaugat – No stress Team, tineti-o tot asa!

Cursa mea a trecut extrem de repede si nu am chestii notabile de povestit. Poate doar as zice acelasi lucru pe care l-a declarat Mihai Vigariu – cand simteam ca nu mai pot, ma uitam in jur si natura ma incarca.

Consider ca sunt un inotator submediocru, un ciclist peste medie si un alergator de duzina, iar astea puse cap la cap m-au dus pe locul 14 in clasamentul general si pe locul 5 la categoria de varsta.

Proba de inot este pentru mine chestia aia care astept sa se termine cat mai repede si la care mereu am senzatia ca ies ultimul din apa.

Aici, am reusit sa-mi mentin o traiectorie cat mai dreapta si asta cred ca m-a avantajat fata de alte concursuri. La bicicleta, ca de obicei, nu m-a depasit nimeni si am reusit sa recuperez destul de mult trecand pe langa aproximativ 15 ciclisti.

Cu doar 3km inainte de sosirea in tranzitie, ce sa vezi, pssssssssss – pana pe roata fata. Asa m-am enervat incat am decis sa merg ca la raliu – pana nu se opreste de tot, nici nu ma gandesc s-o las mai moale. M-a cam obosit si zdruncinat mersul asta pe pana, dar am ajuns cu bine la alergare.

Acolo am depasit un singur concurent si am fost luat de alti doi care ziceai ca-s pe baterii 🙂

Scarile de la sosire te fac sa simti fiecare miligram de acid lactic, dar sa ajungi fara dureri placute la sosire parca nu se cade.

A fost un super weekend, ne-am distrat si toate astea datorita acestui eveniment montan emblematic.

Sigur voi participa si la anul si cat ma vor mai tine balamalele, an de an. Pasiunea mea fata de acest traseu este dublata si de zecile de amintiri in calitate de spectator sau concurent de raliu.

Aici am stat cu cortul cand mergeam cu Razvan Trisnevschi si nu aveam bani de cazare, aici a sarit afara George Grigorescu cu bijuteria aia de Renault Maxi Megane, aici e acul de par unde ti se zburlea parul cand venea Titi Aur de-a latul, acolo e proba pe care m-am duelat la secunda cu viteazul Vlad Cosma sau mama cum venea Puiu Rusu aici cu SuperNova de Uzina.

Felicitari concurentilor, stima organizatorilor si sa ne revedem cu bine la Transfier 2017. Pana atunci urmeaza doua curse de ciclism pe care d-abia le astept – VeloPower Panciu/24 septembrie si Cursa Dunarii Calarasene/1 ocombrie.

Foto: Popa Bogdan

alex-filip

Urmărește RunningMag.ro pe Facebook, YouTube, Twitter, Instagram și Google +

Citește și articole din categoria CUM A FOST:
Cum a fost: Gabriel Mitrache, alergător amator, face un raport de cursă după TriChallenge Mamaia
Cum a fost la ASICS Beat the Sun 2016
Under Armour Run Camp
Cum a fost la Maratonul Pachamama Roșia Montană
Cum a fost: Alex Filip, alergătorul nostru de teste, ne spune cum a fost la Trichallenge Brașov
Cum a fost: Gabriel Mitrache, alergător amator, face un raport de cursă după Nostress Triathlon Callatis
Transylvania 100 – editia a 3-a, o poveste lunga, spusa pe scurt de Marius Cornea, directorul de cursa

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

three × three =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.