Gabriel Mitrache

Soare, vreme bună, atmosferă plăcută, organizare excelentă – cam așa aș putea descrie în câteva cuvinte cursa de la Mamaia care pentru mine închide sezonul competițional specific.

Am descoperit anul trecut concursul de la malul mării. Pentru că mi-a făcut plăcere să particip atunci, am decis să revin.

Consider că în acest final de săptămână de la jumătatea lunii septembrie se poate petrece un ultim sejur la mare, vremea fiind foarte plăcută și mai puțină lume în stațiune.

Am aflat cu două zile înainte de concurs că sunt înscris la proba Olimpic deși eu dorisem să mă înscriu la Sprint. Se pare că mă înscrisesem încă din aprilie – vă dați seama cât mi-a plăcut modul de desfășurare al concursului de anul trecut dacă am dorit să mă înscriu atât de devreme pentru a prinde loc?

[INTERVIU]: Vlad Stoica, managerul smartatletic, vorbește despre triatlon, smartatletic și proiectele de viitor

Nu m-am putut transfera din cauza că toate locurile erau ocupate și nu aș fi putut beneficia de numere de concurs la Sprint.

Trecând peste șocul psihologic de a afla că distanțele de concurs s-au dublat pentru mine, am parcurs traseul în 3 ore – primul meu triatlon olimpic!

Tot cu 2-3 zile înainte de concurs organizatorii au anunțat mutarea probei de înot din lac în mare.

Deși principal este un lucru bun, apa din mare fiind în mod clar mult mai curată, am avut emoții după ce la începutul verii am înotat la Venus în niște valuri destul de mari, lucru nu tocmai plăcut. Apa a fost perfectă – fără valuri, caldă și limpede.

Am fost impresionat de faptul că organizatorii au reușit să ”paveze” cu covor întreaga distanță de la mare pană la zona de tranzit.

În mod normal, distanța de la lac la zona de tranzit era foarte scurtă, acum însă, cu înotul în mare, aceasta a depășit mai mult de 400 de metri. Credeam (și am auzit și alți concurenți cu aceleași gânduri) că vom alerga desculți pe asfalt, pământ, etc.

CITEȘTE ȘI: Andrei Roșu la Deca UltraTri: 10 zile de ultratriatlon în Elveția pentru copiii cu boli incurabile îngrijiți de HOSPICE Casa Speranței

Ei bine, organizatorii au întins covor pe toata distanța. Un punct negativ este faptul că noul traseu până la tranziție a inclus și trecerea peste pasarela metalica – am mers foarte încet pentru a nu aluneca.

Prezența a foarte multor spectatori pe marginea traseului a contribuit la atmosfera plăcută de concurs – configurarea traseului în bucle contribuie din plin la posibilitatea de a privi de pe margine evenimentul.

Cred că mă înscriu de acum pentru competiția de la anul….!

Credit foto: Moș Ion Roată

Urmărește RunningMag.ro pe Facebook, YouTube, Twitter, Instagram și Google +

Citește și articole din categoria CUM A FOST:
Cum a fost la ASICS Beat the Sun 2016
Under Armour Run Camp
Cum a fost la Maratonul Pachamama Roșia Montană
Cum a fost: Alex Filip, alergătorul nostru de teste, ne spune cum a fost la Trichallenge Brașov
Cum a fost: Gabriel Mitrache, alergător amator, face un raport de cursă după Nostress Triathlon Callatis
Transylvania 100 – editia a 3-a, o poveste lunga, spusa pe scurt de Marius Cornea, directorul de cursa

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 + 18 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.