Marathon Des Sables Peru

Celus Tarpan a început să alerge cu ceva mai mult de trei ani în urmă, iar cea mai mare provocare de până acum a fost, cu siguranță, participarea la Marathon Des Sables Peru.

Marathon Des Sables Peru este o cursă de anduranță multietapă de 250 km, împărțiți în patru etape de aproximativ 40 km, o etapă lungă de aproximativ 70 km și una scurtă de final, de aproximativ 20 km. Celus Tarpan a fost acolo cu Nicoleta Mănescu și cu Katerine Tarpan, soția sa, și povestește în RUNNING MAG cum a fost.

Auzisem povești despre Marathon des Sables (MDS) și despre încercările extreme la care te supune. Urmărisem de-a lungul anilor prezența alergătorilor români la MDS și la alte competiții multietapă. Două experiențe de trekking cu Mohamad (Momo) Ahansal, multiplu câștigător la MDS, ne aprinseseră gustul pentru deșert. Așa că, la început de an 2017, părea o provocare tangibilă să ne aventurăm la prima ediție Half Marathon Des Sables (HMDS) Fuerteventura (120 km, în trei etape). Din motive logistice, până la urmă la HMDS nu au participat decât soția mea, Katerine Tarpan, și Nicoleta Mănescu.

Dar ne-am antrenat toți trei și ne-am testat limitele la numeroase concursuri de alergare montană din mai până în august. HMDS a fost prima experiență de „long run” pentru fete și prima experiență de „long run” pe timp de noapte. Și n-a fost o experiență rea, dimpotrivă. După HMDS, Marathon des Sables Peru (250 km) a devenit una dintre competițiile la care ne doream să alergăm în 2018. Când Kate a câștigat înscrierea gratuită la MDS Peru 2017, în ciuda timpului scurt (6 săptămâni de pregătire), am spus toți: mergem! Și iată-ne! Trei români, la MDS Peru, pentru un ultramaraton extrem, organizat în cel mai arid deșert, deșertul ICA.

Pregătirea pentru MDS

Pregătirea pentru MDS ar fi trebuit începută cu un an înainte, riguros și temeinic. Cu intermitențe, noi ne pregătiserăm pentru HMDS, adică pentru o cursă mult mai scurtă și cu o diferență de nivel mult mai mică. Așa că ne-am concentrat pe a fi în cea mai bună formă pe care o puteam obține în șase săptămâni, păstrându-ne totuși timp pentru familie și pentru viața obișnuită de zi cu zi. Am încercat să compensăm cu o pregătire bună a echipamentului și cu o documentare cât mai detaliată a experienței altor participanți. Pentru setarea unor așteptări rezonabile, mi-au fost de mare ajutor discuțiile cu prietenii care mai fuseseră la MDS și experiența antrenorului cu care m-am pregătit.

Antrenament

Planul de antrenament pe care l-am urmat pentru MDS a fost o combinație de sală (trei-patru zile pe săptămână) și outdoor (două-trei zile pe săptămână). Sala a acoperit antrenamentul pentru spate, abdomen, umeri, brațe și picioare. La alergare am combinat alergări scurte de tempo (8-10 km) cu alergări medii (12-15 km) și alergări lungi sau trekking (20-35 km), în weekend. Planul de antrenament s-a dovedit destul de complicat de urmat cu un job full-time, cu doi copii care au program de înot și bicicletă după școală și ținând cont că și Kate avea propriul ei program de pregătire. Cu toate acestea, pe termen lung formula asta de antrenament mi se potrivește cel mai bine și am reușit să o integrez cumva în modul de viață și după MDS.

Echipament

O bună parte din antrenamentele de alergare s-au transformat în alergare după diverse articole din echipament. Cel mai greu a fost să găsim încălțările potrivite fiecăruia: Kate a optat pentru Hoka Speedgoat, Nicoleta, pentru Salomon S/Lab Sense Ultra, iar eu, pentru Hoka Mafate Speed 2.

După experiența destul de dură pentru picioare de la HMDS, Kate a investit multă energie în căutarea șosetelor perfecte și le-a găsit în Injinji Performance run, iar eu într-unele entry level de la Decathlon. Pentru echipament (tricouri, pantalon), ne-au folosit recomandările lui Daniel Nica și Andrei Gligor, iar băieții de la QuantumSport, cât și cei de la Sport Guru au fost foarte flexibili și ne-au făcut discounturi la toate articolele. Am optat pentru pantaloni de compresie CEP, tricou Compressport și un tricou cu mânecă lungă foarte ușor CEP. Rucsacul și gaiterele le-am comandat de la WAA – partenerul oficial MDS, de unde fetele și-au luat și tricoul (nu foarte ușor, dar foarte confortabil datorită fermoarului), și fusta. Tot de la WAA, am luat rucsacul de cursă, excelent gândit și realizat.

Una dintre marile provocări ale unei curse multietape în regim de autosuficiență în care participantul trebuie să care timp de șase zile mâncarea, sacul de dormit și tot ce mai are nevoie în cursă este compactarea rucsacului și negocierea articolelor astfel încât rucsacul să fie cât mai ușor dacă se poate, sub 7 kg. În această ecuație, un sac de dormit de calitate, foarte ușor, și o geacă ultralight sunt vitale. Pe lângă aceste lucruri, în rucsac trebuie să intre o mulțime de obiecte mici, lista obligatorie fiind destul de cuprinzătoare (de la sac de dormit la 10 ace de siguranță, baterii de schimb, fluier, busolă, opinel etc.).

Pentru a asigura minimul de 2.000 Kcal zilnic, am optat pentru Adventure Food pentru seară (600 kcal), musli integral cu fructe – TreknEat pentru dimineață și magicele batoane RawBite pentru cursă. Am mai avut geluri Isostar și Powerbar, vitamine și minerale.

Experiența cursei

MDS Peru a fost extrem din multe puncte de vedere, dar mai ales din punct de vedere climatic: temperaturi extreme și vânt cvasicontinuu între amiază și miezul nopții; înainte de cursă organizatorii anticipând 35 de grade Celsius ziua și 10 noaptea. În fapt, au fost între 48 – 53 de grade Celsius (înregistrate pe sensor Garmin) ziua și 14 noaptea, cu vânt foarte puternic. Ceea ce a încurcat mult lucrurile pe parcursul zilei pentru mulți concurenți, în special în primele două zile, pentru că vântul te păcălea și nu-ți dădeai seama cât de mult te deshidratai.

Am întâlnit concurenți, cu multe curse de anduranță în deșert la activ, abandonând după primele două zile, tăiați de deshidratare. În condițiile acestea, obiectivul nostru, de la început, a fost să ne conservăm resursele și să fim foarte atenți la reechilibrarea hidroelectrolitică, mai ales că apa oficială a competiției a fost o apă hipermineralizată, ușor carbogazoasă, ce a devenit imposibil de suportat în ultimele zile.

Am intrat repede într-o stereotipie de grup. Ai luat sare? Ai mâncat? Mai ia un sfert de baton sau nucifere. Bea apă. Bea apă! Astfel, în ciuda diareii (pe care o mare parte a concurenților a experimentat-o) și a dificultății de a ne alimenta, am mers mai departe. MDS este despre dozarea resurselor și despre perseverență. Despre a merge mai departe, indiferent ce doare sau deranjează. Atât timp cât poți mișca picioarele, cât poți trece prin CP în timp, ești „winner”. Și poți, totdeauna, mai mult decât te-ai aștepta.

Frumusețe

Acum, că s-au decantat amintirile, dincolo de greutatea cursei rămân câteva elemente-cheie: frumusețea greu de descris a deșertului care prinde forme nemaivăzute, ca de pe altă planetă. Liniștea adâncă, perfectă, a întinderilor de nisip; dunele magnifice, uriașe, albe, care se topesc în ocean; apusul sau răsăritul peste creste arămii; frumusețea unei plaje pline de crabi roșii în apus, după tura lungă; solidaritatea, căldura și prietenia oamenilor în cortul medical, pe traseu sau la start; oamenii frumoși, obosiți, calzi și de treabă care-și spun unii altora o glumă și o încurajare; voluntarii care te îmbrățișează la finiș.

Susținere

Cursele de anduranță înseamnă, pe lângă antrenamentele solicitante și experiențele extreme, și taxe de participare ridicate (între 1.000 și 3.000 de euro), costuri de transport și cazare, costuri de echipament și pregătire fizică. Toate aceste resurse pot depăși 4.000-5.000 de euro pentru o cursă. Pentru noi, au fost cruciali suportul oferit de Biriș Goran (sponsorul meu), de Lem’s și Omnitime, care au susținut participarea soției mele, și de RawBite, care ne-a sprijinit pe toți.

Le mulțumim nu doar pentru suport și încurajări, ci și pentru mobilizarea resurselor într-un timp atât de scurt. Împreună, putem muta granițele sportului de anduranță mai aproape de orice aspirant și sperăm să putem molipsi cât mai mulți oameni de pasiunea pentru alergare, trekking și curse de tip multietapă.

În loc de final

Dacă vreți să faceți saltul la curse lungi și vă gândiți la Marathon des Sables Maroc sau Peru, sau la orice altă cursă multietapă în regim de autosuficiență, nu ezitați, dar pregătiți-vă bine temele! Pregătiți-vă pentru mai mult decât disconfort sau durere. Antrenați-vă temeinic și fizic, și psihic, aflați tot ce puteți despre cursă și asigurați-vă că aveți un echipament de foarte bună calitate. Este o experiență mult prea frumoasă pentru a nu fi trăită.

Despre Celus Tarpan

47 de ani, medic, căsătorit cu Katerine Tarpan, coechipieră de alergări montane și ultramaratoane, tată a doi copii de 8 și 11 ani fiecare, cu propriile sporturi și pasiuni. A început să alerge acum trei ani pe asfalt, a trecut de la 10 km la semimaraton și maraton, apoi a descoperit alergarea montană. Alergarea montană a fost precedată de ture de trekking în Sahara marocană și munții Atlas (cu Wild Thing, Paul Dicu și Momo Ahansal), care i-au trezit trezit interesul pentru deșert. Vara trecută, a alergat în numeroase concursuri de trail și a încheiat 2017 cu trecerea la ultramaraton MDS Peru (în echipă cu Kate și cu Nicoleta Mănescu).

Text: Celus Tarpan / Foto: arhiva personală, Organizatori

Citește și: 12 lucruri care l-au ajutat pe Eliud Kipchoge să obțină performanța uluitoare de la Berlin

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

14 − 7 =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.