Andrei Gligor - Gobi March

Andrei Gligor a terminat cu bine cea de-a doua provocare din proiectul CaliVita 7 Deserts și a ajuns la sosirea în cursa Gobi March

Andrei Gligor ne-a spus CUM A FOST în ultima zi din Gobi March.

Dragilor, Gobi March e istorie. Am ajuns înapoi în civilizație (orașul Hami) după ce am parcurs și etapa lungă (80 km) și ne-am primit astăzi mult râvnitele, muncitele, medalii.

Nu mă așteptam să fie o etapă ușoară, însă căldura infernală de pe tot parcursul zilei a încurcat socotelile multor participanți, inclusiv mie. Așa cum spuneam cu o zi în urmă, în etapa lungă se pot întâmpla multe și cred că adaptabilitatea este ceea ce face diferența între eșec și succes într-o astfel de zi. Poți pleca în cursă cu o strategie, dar trebuie să fii în stare să o schimbi rapid în funcție de realitatea din teren.

Așadar la ora 1:30, noaptea, am fost urcați în autocare și transportați din tabăra de bază de la munte în inima deșertului Gobi, un drum parcă interminabil de 4 ore. La ora 5:30 s-a dat startul iar strategia mea a fost să alerg cât mai mulți kilometri în primele 2-3 ore până dădea căldura și mai apoi să mențin un ritm constant și confortabil.

Am ajuns la CP1 (16,5 km) primul, liderul cursei și grupul de alergători de pe locurile 2-7 fiind la mai mult de 1 kilometru în spate. Mă simțeam excelent și voiam să continui în acest ritm până la CP2 (km 25) după care să o las mai moale, dar constant. N-am apucat să trec de km 21 când brusc și de nicăieri am vomat de două ori și din acel moment nu am reușit să mai alerg.

Cum acceleram, cum mi se făcea greață. Era ora 8:30 și deja aveai impresia că alergi într-un cuptor. Încet, încet am fost ajuns și depășit de liderii cursei și începuse să mi se contureze destul de clar faptul că va trebui să merg următorii 55 km. Un gând deloc confortabil și care, recunosc, era să îmi pună capac pentru că eram la un pas să renunț.

A fost momentul când din spate l-am văzut venind pe Daniel care a hotărât să meargă cu mine și căruia îi mulțumesc din suflet. Pentru că în următoarele 10 ore ne-am motivat reciproc și ne-am tras unul pe celălalt să mai facem un pas și încă un pas.

Apa pe care o primeam la CP-uri, stând în soare, era nu caldă, clocotită. Practic îți puteai face ceai cu ea. Din acest motiv parcă nici nu puteai să te hidratezi.

Toată cursa a fost o luptă continuă de a ajunge la următorul CP și de a rezista tentației de a renunța.

La CP4 îl găsim aproape leșinat pe Dirk, un concurent din Africa de Sud aflat pe locul 3 la general. Nu mă așteptam ca etapa asta să vină de hac și celor din top 3. Ne-am mai văzut cu el la CP5 unde am fost cu toții obligați de regulament să ne oprim 3 ore pentru siguranța noastră (între 13:30-16:30) și apoi la nici o oră am aflat că a renunțat. Am avut un șoc sincer.

Față de Namibia unde soarele apunea la 18:00 și totul se răcorea, aici la ora 21:00 incă era lumină. Așadar toată cursa o faci în plină căldura și un soare arzător la propriu.

Încet, încet și trăgând unul de celălalt, după 13,5 ore de la start (fără oprirea obligatorie de 3 ore) am trecut linia de sosire împreună.

A urmat o noapte albă în tabără pentru că la scurt timp după sosirea noastră s-a iscat o furtună de nisip care a luat pe sus toate corturile. Iar de la ora 2:00 și până la 10:00 când a sosit și ultimul concurent am stat întinși pe jos, pe niște prelate acoperiți fiecare cu ce avea în încercarea de a ne proteja de nisipul care intra peste tot.

După ce și ultimul concurent a terminat etapa lungă, am pornit cu toții într-o tură de 1 km care să marcheze și ultima etapă, ceva simbolic, la finalul căreia ne-am primit medaliile.

Nu știu pe ce loc am ieșit. Voi afla astăzi seară la banchetul de decernare a premiilor însă Gobi March a fost pentru mine o experiență din care am mai aflat lucruri noi despre mine și în general o astfel de călătorie îți șlefuiește puternic caracterul.

Vă mulțumesc din suflet tuturor celor care săptămâna aceasta ați fost cu gândul alături de mine și m-ați făcut să cred că orice este posibil.

Aventura CaliVita 7 Deserts continuă în septembrie cu Grand 2 Grand Ultra (273 km) în deșertul Nevada. Pe curând.

Dacă vrei să afli ce are Andrei Gligor în rucsacul cu care aleargă 250 km prin deșert, citește numărul 6 al revistei RUNNING MAG, disponibil acum în centrele de difuzare rețeaua Inmedio și online pe Books Express.

Urmărește RunningMag.ro pe Facebook, YouTube, Twitter, Instagram și Google +

Credit foto: 4 Deserts

Citește și alte articole din categoria CUM A FOST:
Andrei Gligor se află în fața ultimilor 75 de kilometri din Gobi March
Andrei Gligor își păstrează poziția a cincea la general, după primele trei etape din Gobi March
Andrei Gligor a terminat ziua a doua din Gobi March pe locul 6 la general
Andrei Gligor a terminat pe 5 prima etapă din Gobi March (China) 2017
Călătorie între Cer și Pământ 2017: cum a fost la cel mai variat concurs de trail run și mtb
Păltiniş 1000, cursa în care este premiat şi ultimul sosit
Care e diferența dintre un espresso scurt și un cappuccino?
Cum a fost la Transfier
Cum a fost: Gabriel Mitrache, alergător amator, face un raport de cursă după TriChallenge Mamaia

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

18 − 14 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.