Andrei Gligor a ajuns în Antarctica, pentru „The Last Desert”, penultima provocare din programul CaliVita 7 Deserts. Așa că l-am „obligat” să ne spună cum s-a pregătit pentru cursele la temperaturi scăzute.
Și experiența lui te poate ajuta și pe tine cu siguranță, dacă ți-ai propus să alergi și tu la temperaturi sub 0 grade!
Când am întocmit planul celor 7 curse multietapă, de autosuficiență, câte una pe fiecare continent – CaliVita 7 Deserts – două dintre ele se evidențiau în mod deosebit prin prisma climei și a reliefului.
Dacă Sahara Race (Namibia), Gobi March (China), Grand to Grand Ultra (USA), Atacama Crossing (Chile) și The Track (Australia) au toate în comun temperatura foarte ridicată (50-55 de grade Celsius) și prezența în proporție de 70-90% a nisipului, ei bine, Fire & Ice Ultra (Islanda) și The Last Desert (Antarctica) se caracterizează prin temperaturile scăzute, ploaie, vânt, zăpadă.
În pregătirea unor astfel de curse, fiecare amănunt poate face diferența dintre a termina cu bine și a pleca acasă înainte de a trece linia de sosire a celor 250 km. Din punctul meu de vedere, trei direcții sunt esențiale în abordarea pe care ar trebui să o avem față de astfel de provocări, și anume:
Pregătirea mentală
E clar că vorbim aici de un concurs de alergare în niște condiții extreme și care ne va scoate total din zona de confort. Așadar, trebuie să ne gândim din start că oricât vom încerca să simulăm în antrenamente condițiile din cursă, acolo va fi mult mai greu.
Asta nu înseamnă că trebuie să abandonăm din start simulările, ci trebuie să ne obișnuim mintea cu faptul că va fi frig, va bate vântul, poate ne va ploua timp de o săptămână, cât durează cursa, zăpada ne va trece constant de genunchi, vom face bășici, bătături, iar lista poate continua. Cu cât ne vizualizăm mai mult ca fiind puși în astfel de situații, cu atât nu vom mai fi luați prin surprindere la fața locului.
Pregătirea fizică
Este strâns legată de cea fizică, pentru că va trebui să ieșim la antrenamente nu numai când e soare și frumos afară, ci și când plouă torențial, când bate vântul, când e viscol și zăpadă. Astfel, vom putea aduce și în plan real ceea ce doar ne proiectam în minte la punctul 1.
Știind că două din cele trei curse principale de anul acesta se vor desfășura la frig, începând cu luna decembrie, nu am ratat nicio zi în care a plouat sau în care a nins și, slavă Domnului, au fost niște zile cu zăpadă mare și viscol în București.
Personal, mi-aș fi dorit mai multe, spre disperarea prietenilor care îmi spuneau cuvinte „dulci” de fiecare dată când mă bucuram de câte o ninsoare abundentă sau când temperaturile coborau sub 0 grade.
Îmi aduc aminte de o dimineață în care de abia vedeai la 2 m în față din cauza zăpezii viscolite și, deși la 8 trebuia să fiu la birou, la 5 am ieșit din casă, am alergat o oră în parcul IOR, apoi m-am întors, am dus fetița la grădiniță și m-am îndreptat către job.
Am profitat cât de mult am putut de vremea neprietenoasă și am făcut alergări între 10 km și 30 km, cumulând în decembrie, ianuarie și februarie aproximativ 1.000 km.
Mi-ar fi prins foarte bine dacă aș fi reușit să ajung și la munte, pentru câteva antrenamente cu diferență de nivel, însă lipsa timpului m-a făcut să aleg parcul IOR, fiind foarte aproape de casă.
Pregătirea logistică
În ceea ce privește o astfel de cursă devine o prioritate din momentul înscrierii la ea. Tot ceea ce ține de alegerea unui echipament și a unei nutriții adecvate nu numai că îți poate asigura un confort sporit în timpul cursei, însă te poate feri de accidentări sau, mai rău, de abandon.
Am vizionat destule filmulețe pe internet de la Fire & Ice Ultra și The Last Desert (Antarctica) în care concurenții abandonau, unii chiar din prima sau a doua etapă, din cauza instalării hipotermiei, că să îmi dau seama că echipamentul este extrem de important.
Și pentru aceste curse, QuantumSport mi-a asigurat din timp echipamentul, pe care am reușit să îl și testez în antrenamente. Deși în Atacama vor fi 50 °C în timpul zilei, noaptea temperaturile coboară sub 0 grade și, având experiența neplăcută din deșertul Arizona, când am tremurat efectiv de frig în fiecare noapte, fiindu-mi practic imposibil să mă odihnesc, anul acesta, am hotărât să fiu mai atent nu numai la echipamentul de alergare, ci și la cel de bivuac, cel în care te schimbi după ce termini fiecare etapă.
Cu siguranță, voi opta pentru un sac de dormit care să asigure un confort termic ridicat și pentru un set de lucruri de schimb din lână merino. În cursele multietapă, este foarte important să te poți odihni cum trebuie noaptea, pentru a da randament în timpul zilei.
De asemenea, un plan nutrițional făcut și testat de acasă te poate ajuta foarte mult în cursă. CaliVita, Xnutrition și SiS sunt cei ale căror suplimente le folosesc de câțiva ani, așadar, am învățat, în timp, ce merge și ce nu merge pentru mine.
Din cauza condițiilor dificile în care se desfășoară aceste curse, consumul caloric este unul destul de ridicat și trebuie acordată o atenție deosebită la refacerea rezervelor de energie ale organismului, pentru a putea susține o săptămână de efort.
În general, când mă pregătesc pentru o cursă, încerc să combin în antrenamente toate cele trei puncte enumerate mai sus: mental, fizic și logistic. Mă vizualizez la cursa respectivă cu luni bune înainte, urmărind filmulețele de prezentare, profit de vremea capricioasă de afară și ies la alergat îmbrăcat cu echipamentul pe care îl voi purta în timpul cursei, având la mine și suplimentele, și mâncarea la care voi apela în timpul concursului.
Toate fac parte dintr-un plan bine pus la punct încă de la înscriere, pe care îl urmez cu conștiinciozitate. O cursă reușită, pe care o termini zâmbind, este o cursă bine planificată.
Spor la alergare și atenție la detalii!
Foto: Marooni
