Actriță, prezentatoare TV, blogger la www.andreeapatrascu.ro și fondatoare a Asociației Zâmbet și Suflet, Andreea Ibacka ne spune care sunt pașii pe care ar putea să pășească un alergător începător.

N-am avut niciodată probleme cu greutatea

In copilarie am alergat mult dupa autobuzele din statie. Mereu cu ghiozdanul in spate si cu vioara in mana dreapta. Asa imi amintesc eu anii ’90.

Iar cand aveam 12 ani am primit cadou prima pereche de role cu roti de silicon. Au urmat ani multi in care mergeam cel putin 10 km cu rolele, in fiecare zi. Si chiar daca poate parea greu de crezut, inca folosesc aceleasi role de atunci. Cand m-am mutat din casa parintilor mei am plecat cu hainele, vioara, rolele si un urs de plus. Ultimele trei inca fac parte din viata mea, tocmai fiindca sunt tot ce mi-a mai ramas din copilarie. Restul sunt doar amintiri frumoase.

Cat despre sport… metabolismul bun m-a facut sa nu resimt niciodata presiunea de a face miscare pentru a slabi. Intotdeauna am facut miscare pentru un tonus mai bun, pentru mai multa energie, pentru a-mi depasi limitele.

Acum câteva luni, m-am apucat de alergat

Nu suna deloc flatant, dar trebuie sa recunosc ca m-am apucat de alergat in urma unui pariu. Competitia a fost intotdeauna cea mai buna motivatie.

Avem un prieten (sa spunem despre el ca are fizicul unui gurmand) care timp de cateva luni ne-a zapacit laudandu-se cu povestile lui de la alergare. Stiu ca ma va boscorodi citind randurile acestea, dar am decis sa-mi asum riscul de dragul adevarului istoric.

Mai intai a fost curiozitatea, apoi m-am ambitionat auzindu-l pe el cum persevereaza de la o saptamana la alta si cum alearga pe distante tot mai lungi. După prima lună, abia dacă rezistam să alerg jumătate din distanța pe care o alerga el la o singură ieșire, dar îmi era rușine să recunosc. Mai ales că începusem antrenamentele cu un moral de invidiat, așa că apucasem să mă laud în avans că n-o să-i las nicio șansă. Greșeala a fost că mă culcasem pe o ureche că silueta e mai presus decât tehnica și că aceasta oricum se învață. De pe marginea terenului, lucrurile întotdeauna par cu mult mai simple.

Printre corporatiști, alergarea este noul val

Nu multă lume știe despre mine că am terminat Facultatea de Finanțe – Bănci și că am lucrat câțiva ani în bancă. Pregătirea academică este mai puțin relevantă pentru discuția noastră, însă ținând o strânsă legătură cu foștii mei colegi, am realizat că, în ultimul an, fenomenul se bucură de un trend ascendent în rândul corporatiștilor.

Și nu doar la nivel declarativ. Cunosc manageri de multinaționale care sar din costum direct în pantofii de alergare, care și-au schimbat complet stilul de viață sedentar și care acum participă până și la maratonuri internaționale. O veste grozavă, carevasăzică, care vine să contrabalanseze toate orele stresante petrecute la birou în fața unui laptop.

Știam dinamica, aveam moralul și explozia, dar nu știam cum să capăt rezistența

De-a lungul ultimilor 30 de ani, am încercat aerobic, tae-bo, karate, baschet, patinaj și, acum, alergare. Nu-s vreo novice într-ale sportului, dar amintirea unei curse de ciclism la care am participat acum câțiva ani nu-mi dă pace nici în ziua de astăzi.

O competiție pentru care m-am antrenat prea puțin, gândindu-mă că mersul pe bicicletă oricum nu se uită niciodată. Dezamăgirea s-a făcut totuși simțită atunci când mersul pe bicicletă s-a întâlnit cu o serie de urcări abrupte pe o distanță de câțiva kilometri. Și cu toate că n-am abandonat cursa, timpul slab și odioasa febră musculară de atunci m-au bântuit și în debutul antrenamentelor pentru alergare.

Atunci când primul kilometru părea să nu se mai termine, am avut un déjà vu deloc prietenos. La alergare, m-am văzut nevoită s-o iau din aproape în aproape. Am început cu ieșiri scurte, de două ori pe săptămână. Ba chiar am solicitat avizul medicului, îngrijorându-mă că obosesc prea repede. Acum alerg în jur de șapte kilometri deodată, cu tot cu reprizele de mers alert.

Programul meu de antrenament

Probabil, ar fi momentul ideal să-ți spun că fac sport dimineața. Sportul îmi dă o energie care nu mă lasă să adorm prea curând și îmi stimulează creativitatea. Așa se naște inspirația pentru blog. Aproape fără excepție, alerg de trei ori pe săptămână, în zile neconsecutive. Mușchii au nevoie de 48 de ore în care să se refacă, așa că nu forțez niciodată nota. Și, mai nou, mănânc la ore fixe.

Mușchii pe care i-am dobândit consumă calorii și în repaus, iar atunci când mi-e foame nu te mai înțelegi cu mine. De cele mai multe ori, alerg în aer liber, în parc sau pe stadion. Doar în zilele cu precipitații sau atunci când este foarte frig aleg banda de alergare din sala de fitness. În sală, găsesc fel de fel de surse care să-mi tulbure concentrarea, așa că încerc să limitez antrenamentele indoor.

Planul de alergare al Andreei:

MIC DEJUN:

De când am început să alerg, mănânc mai multe legume și fructe, dar și ouă fierte, 3-4 zile pe săptămână. Le prefer pentru conținutul bogat de proteine, pentru energie, dar și pentru că stimulează metabolismul. Le gătesc destul de moi, în felul acesta ele se digeră mai ușor.

HIDRATARE:

Ani la rând am auzit-o pe mama cum îmi spunea să beau doi litri de apă pe zi, dar n-am ascultat-o. Abia acum o fac, ba chiar reușesc să-i depășesc așteptările. Apa plată din belșug, ceaiul și sucurile de fructe proaspăt stoarse, fără adaos de zahăr, fac parte din rutina mea zilnică. Acum, hidratarea corespunzătoare se vede până și pe tenul meu.

KIT DE ALERGARE:

Sunt o fashionistă, așa că primii pantofi de alergare pe care i-am ales erau, în primul rând, frumoși. La recomandarea antrenorului meu, am încercat, totuși, adidas Energy Boost. Încă din primele minute am realizat cât de mult îmi ușurează misiunea, atenuând perfect șocul fiecărui pas. Și fiindcă este încă frig afară, te sfătuiesc să încerci colecția ClimaHeat, tot de la adidas. Hainele sunt special concepute pentru sezonul rece, țin de cald mai bine decât aș fi zis vreodată. Și, crede-mă, sunt o mare friguroasă.

ÎNCĂLZIRE:

Socrul meu este antrenor de arte marțiale de vreo 40 de ani. Pentru a preveni accidentările, dar și pentru încălzire, el m-a sfătuit să fac câte două serii de exerciții la sol, fără greutăți suplimentare.

MUZICĂ:

Alergarea este un pretext bun pentru a rămâne singur cu gândurile tale. Chiar și așa, atunci când te-ai plictisit să-ți auzi vocile interioare, ai putea să te bucuri de muzica bună din căști. Când am un ritm vioi de alergare, prefer piese vocale, optimiste, cu 124-128 bpm. De exemplu, „I gotta feeling” – The Black Eyed Peas și „Moves like Jagger” – Maroon 5.

STRETCHING:

Orice antrenament se termină cu 10 minute de stretching.

Coperta Running Mag

Citește și: Îngerașul Victoria’s Secret, Izabel Goulart se menține în formă prin alergare

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 × two =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.