Marian Drăgulescu

Orice sport practici, sigur la un moment dat apare și alergarea în programul tău de antrenament. De data aceasta am intrat în sala de gimnastică pentru a vedea ce înseamnă alergarea în programul lui Marian Drăgulescu, cel mai titrat gimnast român.

Intră alergarea în planul tău de antrenament?

Cu siguranță, alergarea face parte și din planul de pregătire a celui mai frumos și complex sport din lume, și anume gimnastica artistică! În principiu, avem două cantonamente pe an, iarna – la munte și vara – la mare, unde alergarea constituie o parte importantă în cadrul pregătirii – facem alergări de scurtă și de lungă durată, pentru viteză și rezistență la efort. În rest, la un antrenament obișnuit de gimnastică folosim alergarea la începutul acestuia, însemnând încălzirea, și la aparatele sol și sărituri, preferatele mele!

Am observat că sprintul tău spre masa de sărituri este foarte rapid. Ai antrenat specific acest sprint sau a venit organic, parte a antrenamentelor generale?

Fiecare aleargă în ritmul său, astfel încât să poată controla săritura, nu există vreo regulă, și nu înseamnă că dacă alergi cel mai tare, faci și cea mai bună săritură. Cele mai importante sunt bătaia pe trambulină și intrarea în masa de sărituri. Alergarea mea a fost măsurată în 2004 și era de 28 km/h.

28 km/h este o viteză respectabilă chiar şi pentru un sprinter! Însă am observat că, spre deosebire de sprinteri, tu alergi cu braţele relativ drepte, întinse. Este parte a tehnicii, te ajută la intrarea în masa de sărituri?

Eu am două sărituri și adaptez alergarea în funcție de săritură. La „săritura Drăgulescu” alerg mai repede, însă la a doua săritură alerg mai încet. Iar brațele cred că mă ajută să îmi păstrez un echilibru perfect înaintea contactului cu aparatul.

Povesteşte-ne puţin despre alergarea din şedinţa de încălzire înainte de antrenament. Cum decurge şi ce urmăreşti în cadrul ei?

Așadar, încălzirea o facem pe solul de gimnastică și începem cu ușoare ture de alergare simplă, apoi alergare cu genunchii la piept, apoi cu călcâiele la șezut, alergare cu rotirea brațelor înainte și înapoi, alergare cu picioarele întinse înainte, lateral și înapoi, sărituri pe câte un picior, apoi pe ambele, alergare laterală, mers cu aplecări înainte, balansări de picioare înainte, lateral și în spate. Astfel urmăresc încălzirea articulațiilor, a gleznelor, genunchilor, umerilor, a spatelui etc.

Dacă într-un scenariu SF apocaliptic, gimnastica artistică ar fi interzisă sau nu ar exista, spre ce sport te-ai îndrepta?

Tenis sau fotbal, le practic pe amândouă în particular!

Se spune că la gimnastica artistică antrenamentele sunt lungi şi dese. Cât timp te antrenezi pe săptămână?

De la 7 ani şi jumătate până la 15 ani m-am antrenat la club, cu un antrenament pe zi, 3 ore, de luni până vineri. La 15 ani am promovat la lotul de juniori. Atât la lotul de juniori, cât și la seniori, programul este centralizat astfel: un antrenament durează 2 ore și jumătate şi avem 11 antrenamente pe săptămână.

Cum te relaxezi în afara antrenamentelor, care sunt hobby-urile tale?

Îmi place să călătoresc şi, cu ocazia asta, să mă şi plimb cu motocicleta. De câte ori ajung într-un loc în care vremea este bună, cum a fost Las Vegas sau Andaluzia, închiriez un Harley-Davidson şi mă bucur de peisaje, mai ales că şi drumurile sunt foarte bune. Un alt mod în care mă relaxez este întâlnirea periodică cu prietenii la Whist, unde jucăm ore în şir şi ne luptăm în echipe sau individual să câştigăm, cu orgolii şi tot pachetul competitiv aferent.

Este adevărat că un gimnast plecat în vacanţă îşi pierde mult din abilităţile atletice?

Da, este adevărat. În gimnastică avem nevoie de flexibilitate, detentă, rezistenţă, anduranţă ş.a.m.d. Chiar şi după doar o săptămână de „stat pe bară” sunt necesare douătrei zile pentru revenirea la forma dinainte de pauză. De aceea, şi vacanţele gimnaştilor sunt foarte scurte şi rare, cu atât mai mult în anii olimpici.

Ai superstiţii sau amulete norocoase?

Nu tocmai, dar am obiceiul de a face o baie caldă înainte de intrarea în competiţie. Astfel, corpul devine mai maleabil, mai elastic. Şi înainte de începerea exerciţiilor port mănuşi, care să-mi menţină articulaţiile încălzite, este foarte important pentru gimnaşti să nu fie rigizi, casanţi.

Foto: Mircea Ciolpan

Citește și: Antrenament la intensitate maximă cu Ciprian Marica

Urmărește RunningMag.ro pe FacebookYouTubeTwitterInstagramGoogle + și Mixcloud

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

6 + eighteen =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.